ce e limba "safaranit"?
2006-07-05

A trecut un timp și simt că pot să mă adun să comunic cu lumea , în felul meu! Fel de fel de întâmplări, fataliste, poetice ...m-au bântuit în ultima vreme! Ar trebui să încerc să clipesc mai rar, să nu mi se zbată ochiul drept, când îmi aminesc de umbrele care-mi persistă în memorie, fără să le pot șterge cu un cuvânt. Am încercat mereu să mă atașez de oameni dar, rezultatul nu a fost cel scontat sau, aparent dorit! Fixez mereu imagini, precum fluturele în insectar.Mereu mă dor boldurile înfipte...
Safaranit....cuvânt care-mi sugereaza totul! Nepotul meu l-a inventat. Are doi ani și jumătate și, deja cunoaște noua limbă! (" Safa") limbă în ebraică....("ranit") e prescurtarea de la "romanit" în ebraică, safaranit e cuvântul inventat...ca un fel de esperanto! La început am râs când DORI, nepotul meu a conceput acest cuvânt cu atât de multe semnificații. Sună superb safa-romanit....safaranit! Limba în care mi se spune: "ce faci, safta/bunică... Bianca!"
Safta e bunică...doar o bunică oarecum semi/analfabetă în ebraică! Scriu mult pe calculator în ebraică însă doar legat de treburi inginerești, spațiu limitat fără sensurile pe care nu le pot visa! Visez numai în safaranit. Adică o grămadă de cuvinte amestecate care îmi sar în față, precum căprioarele pe stânci, până ajung într-un loc stabil pe care-l părăsesc până la urmă, pentru o picătură de apă de izvor sau, un mănunchi de verdeță de prin colțuri! Aerul rarefiat e numai acolo...în visul meu!
Uneori mă ia cu tristețe dar, îmi zic totuși că au trecut 15 ani de Israel și, ar trebui să prind rădăcini definitive în noua limbă "safaranit" chiar s-o îmbogățesc s-o reinventez, s-o clădesc din nou și să o predau nepoților care, acum sunt "ca un burete", prind tot și-mi mai și zic: "safta, ani azbir lah ?!" ("bunico, eu îți explic ?")
E timpul să mă judec mai puțin și, să iau lucrurile așa cum sunt, să nu mă simt mereu trădată de un amic sau altul, de împrejurările vieții care te pun "cu botul pe labe", precum cățelul meu boxat de soțul meu, mereu, pentru orice boroboață...uneori cu urmări drastice!
Ce să mai zic când, aud fel de fel de povești" adevărate" prin vecini, unde nepoții deja încropesc strategic în ebraică (știind că bunica nu cunoaște așa de bine iviritul) fel de fel de scenarii de distrugere a obiectelor de prin casă , mai ales alea cu butoane și șalate ( adică dispozitive de telecomandă), în lipsa părinților, făcându-i zile fripte bunicii și râzînd de ea, precum de vreun copil de vârsta lor, caruia i-au jucat o festă!
Acum a intrat grădinarul. Mi-a udat florile din cameră, verdeața plictisită ...din camera de serviciu, la o oră atât de matinală! Mi-a zis "boker tov"...adică buna-dimineața!

Să fie!

4.07.06

M-am gândit că pot adăuga -telegrafic- alte noutăți , să zicem la zi! Gelozia, instinctul de conservare, cum se manifestă la nepoți?
Pot să spun că am avut o revelație: nepotul m-a mușcat de sân, în momentul când fiica mea alăpta lîngă mine pe celălalt nepoțel!
Știu că m-am înroșit și am încercat să mimez că nu s-a întâmplat nimic! Dar, se întâmplase...A doua zi, nepotul, numai de doi anișori și 6 luni și-a mintit ce a făcut. M-a întrebat, foarte clar într-o combinație safaranită dacă mă mai doare "!?
"Efo safta Bianca selha"? E ultima noutate, adica "unde se afla Bunica B ianca a ta"...? Îl întreabă pe soțul meu, Dori nepotul?
Deci spiritul de propietate l-a recunoscut .Eu apartin sotului meu iar "safta bianca" e un nume!
bianca marcovici