nemarginita intinderea de liniste
fara de contur
e totul atat de frumos
poeti morti imprastiati aiurea
si flori de camp
streangul
sau lama
sau sublima plutire de pe cel mai inalt pod
intinsele pasuni ale raiului
nu le vom privi macar
nicicand
ingerii nu ne vor mangaia trecerea
pierduti suntem
in marea de sange si lacrimi
flacari ne mantuiesc
iar noi suntem zei
invinsi
taramul acesta e noaptea
fara de sfarsit
care ne'a pandit tot timpul
asteptand
rabdatoare
clipa