agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-05 | |
Dintr-o întâmplare pe care am auzit-o acum câțiva ani, am analizat câteva aspecte legate de sănătatea noastră și nu pot să înțeleg de ce din ce a trecut avem tendința de a lua numai ce ne face bucurii efemere, lăsând evident la o parte munca pe cât se poate și mai ciudat chiar și raționamentul.
Un medic acum câțiva ani avea în satul unde lucra o mare jale printre oamenii din sat, le mureau găinile și încă nu inventaseră metoda de a le omorî pe toate. Atunci acest medic trecând prin sat a văzut că în curtea unui bade Ion găinile erau vesele și sănătoase. A observat că aceste găini ciuguleau de zor niște frunzulițe de iarbă care nu erau în alte zone unde mureau găinile și de aici acel medic se pare că a avut un succes mare în vindecarea unor boli. Această mică poveste mi-a adus aminte de anii de copilărie și de poveștile pe care le auzeam de la bătrâni, pe care i-am respectat întotdeauna și îmi plăcea să le ascult sfaturile, deși sincer să fiu de multe ori nu făceam ce îmi spuneau, dar ce să facem toți suntem supuși greșelii. Cu mulți ani în urmă nu se stătea la coadă la medicamente, te durea stomacul, imediat venea din vecini o băbuță care îți făcea un ceai și îți trecea. Dacă erai răcit te învelea mama în două pături, îți dădea un ceai fierbinte, sau o cană de lapte cu miere de albine și a doua zi erai aproape vindecat. Dar cel mai interesant mi se părea faptul că mai toți știau ce este bine și ce este rău să mănânci în cazul unor simptome de boală. Sunt sigur că dintre cei care vor citi aceste rânduri aproape toți nu îmi vor dreptate, însă eu aș dori să fiu înțeles că nu minimalizez aportul medicinii, ba chiar mă bucur de toate realizările ei, însă voi crede întotdeauna că noi înșine suntem medicul nostru, pe cel cu halat și bisturiu să încercăm să-l evităm și ne aducem noi prima dată puterea noastră spre vindecare, prin purificare sufletească în primul rând și prin folosirea darului divin, pentru asta ar fi bine să fim buni, plin de iubire, cu înțelegerea că ai mai mult dacă dai din cei ai. Oamenii ipohondri nu prea înțeleg cele de mai sus. Mai mult de atât am convingerea clară că cei care fac rău plătesc cu sănătatea lor, dar mai mult sunt convins că pot exista transferuri energetice de la cel care face rău spre cel ce este lovit și acesta din urmă poate avea avantaje de sănătate din aceste fapte rele îndreptate împotriva sa. Oare va veni vreodată vremea să ne dăm seama că acest aliniat ar putea să ne conducă comportamentul și viața. Pentru susținerea ideii de mai sus am să amintesc o vorbă pe care mi-o spunea mereu tata. ,,Du dragul tatii soarta în spate cu demnitate și luptă, cel ți-a dat destinul să înțeleagă că meriți să-ți faci viața mai bună și să-i mulțumești cu fapte bune.”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate