agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-05 | | Nu mi-e rușine să ies noaptea în blitzuri de discotecă și să-mi deschid pleoapele ca două evantaie barceloniene „genele mele au culoarea soarelui” și da, umerii mei goi, bronzați, fură priviri vânzătorilor de fructe din piețe staționare și colindătorilor de plaje care te îmbie cu înghețată; dansul pulpelor mele în mătasea fustelor scurte e joc halucinant de iele; buzele mele arse de soare — ispita portocalelor siciliene. Și tu-mi spuneai mereu: „Ești frumoasă îmbrăcată în mare, pielea ta are sclipiri de scoici, umbra părului tău —ritm de valuri Ești frumoasă acoperită în frunze, seva ochilor tăi arzători leagă soarele o oră în plus de pământ Ești frumoasă învelită-n așternuturi, cum mi te închipui eu întotdeauna, dormind, și tot albul din lume, strâns în cearceafuri și-n visele ce-ți trec peste frunte”. Da, sunetul pașilor mei te fac să visezi la laguna albastră; Dar… Te-ai întrebat vreodată în ce-mi port inima? Dac-o îmbrac în veri, toamne sau pur și simplu în luminile unui Paris? Aș fi vrut să mă întrebi: „Cum ai vrea să fie Pământul: pătrat sau rotund?” „Dacă ne-am naște într-o viață viitoare, ce-ai vrea să fim? Tu —chinezoaică, eu —călugăr tibetan, să-mi încalc jurământul cu tine. Sau…amândoi fluturi să avem doar o zi să facem înconjurul Pământului pe axa Ecuatorului să facem totul schimb de aripi și când soarele apune, să ne dăm drumul din vârful unui copac, cu aripile deschise să murim legându-ne sufletul de o frunză, vântul, să ne mai poarte o noapte trupurile în zbor, iar dimineața, dimineața, să cadă în cupa narciselor de pe mormântul unui poet. Sau, spune-mi, într-un joc virtual, ți-ai da toate viețile pentru mine?” Aș vrea să fim sălcii ziua vîntul să bată dinspre vest să te îmbrățișez suav cu sutele de mâini argintii noaptea, vântul să bată dinspre est să mă cuprinzi în brațele tale elctrizând de dor. Aș fi vrut să mă-ntrebi… De ce-mi ascund iarna sufletul sub scoarța mestecenilor de ce dorm cu jaluzelele deschise de ce, de ce… Să știi: am ros multe unghii și pixuri gândindu-mă că într-o zi te vei trezi și n-ai să mă mai vezi frumoasă. The Real Beauty is inside. …Și dac-am fi fluturi, tot aripile mi le-ai iubi. See what’s inside! Þi-aș fi cerut prea mult…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate