Daca dorm frunzele de menta in oglindirea unei clipe in tremurul ochilor tai inseamna ca se nasc povesti cu zane si eroi personificati de gandul tau printre lacrimi. Iar atunci cand prin urechile timpului trec cerceii noptii parca a mai rasarit o umbra printre nesfarsitele intrebari ce nu ne lasa ragaz. Te vreau de undeva dintre amintiri sau poate din vise sfaramate sa gasim rime pentru florile care-si au prins radacinile de cer si pentru copacii care dorm intre ferestrele inchise ale sperantei.Nu te gasesc si glasul care te cheama e atat de rece si nemiscat incat pare ca vrea sa te atinga fara voie intr-o noapte fierbinte de mai. Cum e sa dormi in asternuturi de sticla , in culcus de portelan al fotografiilor invechite? Cum e sa te inalti in fiecare noapte zece metri si sa privesti peste capete de oameni? Daca ar bate un extraterestru la tine la usa i-ai deschide oare in pijamaua albastra si l-ai pofti la o cafea sau un pahar cu ceai de menta? Mi-e greu sa cred ca ai deveni tovaras de poker cu un omulet verde...nu te gandesti oare ca ai pierde? E usor pentru tine sa-i povestesti despre Marea Neagra si despre legendele romanilor dar tu ai vrea sa afli tainele vietii lor? Esti numai albastru pe balconul lipsit de plante cataratoare si parca astepti o poezie sau un descantec sa te faca sa reactionezi rosu sau poate verde ca omuletul de pe fotoliul din sufragerie.
Cand noaptea o sa iti mangaie palmele obosite si talpile grele sa stii ca o sa cazi peste linistea pe care nu ai banuit ca o ascund miile de licurici ce lumineaza corturile turistilor din camping. Ti-e dor de mine sau te plictisesc cu degetele mele tacute ce se trec peste genunchii tai stransi intr-o legatura de dorinta pentru ceva ce nu ai cum sa ai...Ridica-ti privirea obosita si asemenea unei albine strange polenul si devino zeu din prabusiri de credinta si din iluzii nesfarsite. Si-apoi ia-ma de mana sa ne imbatam cu parfum de menta.