De ce îmi place MIE Coelho?

Îmi place Coelho pentru că scrie foarte simplu, fără să cadă în capcana banalității, e pasional fără a fi patetic, folosește un limbaj foarte accesibil și, cu toate acestea, reușeste să fie foarte profund, să exprime niște adevăruri pe care alții nu reușesc să le redea în limbaje foarte complicate. Reușeste câteodată să spună într-o singură frază ceea ce altii se străduiesc să comunice în sute de pagini, într-un roman sau un tratat de filosofie. Arta si măiestria lui Coelho constau în capacitatea sa genială de a reda foarte ușor ceea ce Pascal numea "rațiunea inimii".

Toate experiențele trăite de eroii lui se remarcă prin gradul înalt de sacralitate care le marchează și care își imprimă adanc amprenta și asupra sufletului meu, atunci când aproape că le trăiesc și eu, citindu-le, simțindu-le.

Când îl citesc pe Coelho mă simt de parcă aș trăi o experiență religioasă, o adevărată și binecuvântată iluminare. Emoția și bucuria cu care îl citesc și recitesc pe Coelho sunt comparabile doar cu ceea ce simt când asist la o slujbă religioasă. De altfel multe dintre solilocviile și discursurile eroilor săi par rupte dintr-o predică foarte elocventă și chiar mă poartă cu gândul la memorabilele pagini scrise de Nicolae Steinhardt, la predicile nemuritoare ale Sfântului Augustin, sau la mântuirea prin suferință și iubire de care au parte și personajele lui Dostoievski.