agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-21 | |
Eu eram deja acolo, pe acea câmpie mută, șiroind încă lactat, după întâmplarea cu inundația laptelui. Limburile se desprindeau. Eu îmi golisem intestinele, unele artere și, pentru a nu deveni prea descriptivă, începusem să mă tund ușor.
Ivan intrase prin dreapta, m-a pipăit cu partea lui ciungă, a mușcat din călcâi, realizând că sunt vie. Apoi au venit ceilalți, foarte albi, abia coborâți de pe sorii lor, argiloși africați antebraț adipoși, m-au sfâșiat rotund, strigând ca într-un ritual vechi, iar eu îmi șopteam mereu ca un părinte bătrân, că nu sufăr, nu sufăr, nu sufăr. Rănile creșteau mereu, mirosea a scalp și a eviscerare, Egor îmi desfăcea un nu știu ce incolor în inimă, până când mă întinseră fibră lângă fibră pe toată câmpia. Spuneau ce frumos trup a fost aceasta. La sfârșit a venit de departe, din stânga, inefabilă, Katarina Obovna – a dansat frenetic–bacantă, publicul tăcea, rânjind larg, iar pe mine mă durea fiecara talpă a ei. M-au ars naiv și nesfânt, (dar asta nu trebuie să pară patetic sau infatuat sau eretic- melodramatic – dramosferic – fermanganat) iar din cer atârnau niște ațe ca la teatrul de marionete.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate