***
A rinjit mefistofelic, apoi si-a infipt sarcasmul in triunghiul vidat in care salasuiesc de o vreme, fisurindu-mi-l. Acesta s-a ridicat in spirale bezmetice catre cer, de unde s-a prabusit in noroi, la radacina unui trandafir ofilit.

***
Nervii crispati tisnesc prin firele-mi de par in electrice razvratiri, gura mi-e un dureros semn de intrebare, urechile ma dor din colturi de cuvinte ce m-au ranit, din joaca, o voce imi striga obsesiv sa fug, sa ma salvez cit se mai poate.
Mi-e teama ca in frenezia cu care voi incerca sa-l ingrop adinc in spatele pleoapelor - lespede a iubirii parsive - va mai pica la datorie un al treilea - nevinovat si necunoscut erou, doar pentru ca nenorocul a facut sa ma iubeasca.

***


Am ajuns intr-un satuc de munte. Banuiesc a fi zi de tirg. Barbatul de linga mine ma priveste, pare a-mi ghici gindurile. Opreste masina. Ii zimbesc si il intreb unde sintem - fireste, in gind - . Sint asa de obosita ca mi-e imposibil a traduce in gesturi intentia.
Coborim si ne pierdem in viermuiala de zgomote si culori. Oameni, carute, cai, tarabe multicolore, glasuri care se tocmesc, chiote, veselie, miros de mititei la gratar, gilgiit de bere in halbe, copii impleticindu-ni-se printre picioare, fetze zgiindu-se in toate partile, vinzatori ce-si fac reclama marfurilor de tinichea cu glas spart si patrunzator si peste toata invalmaseala, un soare dogoritor.
Cu darabul de piine calda - piine adevarata, coapta in vatra - pe care musteste unsuros cirnatul si berea aburind rece in cealalta mina, ne asezam mai ferit, la umbra.
Cu toata oboseala, infulec cu pofta privind la barbatul de linga mine. Simt ca ma invaluie un placut sentiment de calm si uitare de care aveam atita lipsa.
Ma priveste recunoscator, cauta a-mi ghici dorintele, ma inconjoara cu atentii si tandreturi. Si nu stie, nu, nu stie ca mi-am pus in miinile lui sufletul in cioburi, ca de el a depins salvarea sau caderea mea. Ii sint recunoscatoare ca este acolo, linga mine, dar inca nu-i pot spune, ma agat cu disperarea inecatului de paiul ce mi s-a oferit.
Inca pare uluit ca ma aflu acum , acolo, cu el, tocmai cind era pe punctul de a renunta la ideea de a merge in weekend la munte.
Daca ar sti...
Ne strecuram din nou, prin multime, incercind sa ajungem la masina; mai avem inca o bucata buna de mers pina la destinatie.
In invalmaseala cineva ma imbrinceste, sint gata a-mi pierde echilibrul. Un brat ferm imi intrerupe caderea. Ma sprijin in el cu toate incertitudinile ultimilor doi ani. Inchid ochii si pasesc asa prin multime. Ce bine sa poti simti din nou pamint solid sub picioare. Imi stringe usor bratul si imi sopteste:
- Nu-ti face griji, sint aici pentru tine.
Brusc, inteleg: stie.