"-Cătălin, ce vrei să te faci când vei fi mare?
-Salvare, domnu'...
-Cum adică, salvare?
-Da, domnu', salvare d-aia care duce copiii la spital...
-Adică vrei să zici șofer, nu???
-Nuuu, domnu', ce-aveți !? ...nu știți, salvare d-aia cu becuri, care duce copiii...
-Adică d-aia de tablă, de metal !?
-Nu, nu d-aia... eu să fiu salvarea, ca aia care l-a dus pe Belivacă la spital.
-Păi poți tu să-l duci pe Belivacă?
-Nu acuma, când o să fiu mare..."

Când o să fiu mare... habar nu am, cred că eu vroiam să mă fac milițian sau aviator, cert e că eram conștient că nu pot fi haiduc sau rege, două meserii foarte îndrăgite de mine pe vremea aia...
Acum, mare fiind, îmi vin iar în minte idei năstrușnice. Mai ales că am tot visat noaptea culoare și cozi de când alerg cu niște acte pe la instituțiile "abilitate" atât în ce privește soarta mea cât și a lor. D-aia mai bag o poezie:

Copilul din mine strigă:
Ce vrei,
Să te faci,
Când vei fi mare?
Mă-ntreb
Și visez la cozi și culoare:
Se făcea că la coadă ședeau,
la două ghișee
oameni ca noi...

La primul ghișeu
Era Dumnezeu,
Cu serafimi asistenți, heruvimi-secretare
Și arhangheli de pază la ușă-n picioare.

Iar la numărul 2
Ședea un strigoi
Plictisit se uita la hârtii și taloane
Și dracii tastau, dădeau telefoane...

Mă opresc un minut,
Și mă-ntreb în tăcere:
"Pe unde s-o iau,
să scap de durere"

Dar tăcerea se-aude, gândul la fel,
Și primesc simultan, două cereri model.
..................................

M-am trezit,
Și-am promis:
-Când mă fac mare,
mă fac paznic la Porțile Iadului,
să nu las pe nimeni
să intre...