Gândeste-te la tine de parcă ai fi mort, îmi spun mie însumi, și nu vei simți venirea morții. Tocește boldul morții în timpul vieții, iar când aceasta va veni nu va mai avea cu ce să te împungă.
Cugetă la tine în fiecare dimineață ca la o minune nou născută și nu vei simți bătrânețea.
Nu aștepta să vină moartea, fiindcă moartea a și venit deja cu adevărat și nu te-a părăsit. Dinții ei sunt mereu în trupul tău.
Tot ceea ce a viețuit înainte de nașterea ta și tot ceea ce va supraviețui după moartea ta, aceea chiar acum este viu în tine.
Într-o noapte, un înger a desfăcut sulul timpului, al cărui sfârsit n-am fost în stare să-l percep, iar el mi-a arătat două puncte pe sul, unul lângă celălalt.
Distanța dintre aceste două puncte, spuse el, este durata vieții tale.
Aceasta înseamnă că viața mea e deja pe sfârșite, am strigat eu. Și trebuie să mă pregătesc pentru călătorie. Trebuie să fiu ca o gazdă harnică care-și petrece ziua de azi curățind casa și care face pregătiri pentru sărbătorirea slavei de mâine.
Cu adevărat, ziua de azi a tuturor fiilor oamenilor este în cea mai mare parte plină de griji pentru ziua următoare. Totuși, puțini dintre cei ce cred în făgăduințele Tale, se preocupă de ceea ce se va întâmpla în ziua de după moartea lor.
Fie ca moartea mea, o, Doamne, să fie un ultim susupin nu după această lume, ci pentru acel binecuvântat și veșnic Mâine.
Printre candelele stinse ale prietenilor mei și candela mea se stinge. Nu fi prost, îmi reproșez mie însumi și nu regreta că această candelă a ta se stinge. Îți iubești prietenii așa de puțin încât ți-e teamă să-i urmezi?
Nu regreta că arde candela cu flacără joasă, ci că lasă în urmă o lumină obscură și neclară.
...
O, Dumnezeul meu Nemuritor, privește cu milă spre o candelă care se stinge și curățește-i flacăra. Fiindcă doar o flacără curată se înalță spre fața Ta și intra în ochiul Tau, cu care Tu privești spre întreaga lume.