agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3378 .



Despre viața păcătosului
personale [ ]
(Scrisoarea a 166-a)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Velimirovici_Nicolae ]

2006-10-06  |     |  Înscris în bibliotecă de error




Lăcătușului Iosa T., despre viața păcătosului
(Scrisoarea a 166-a)

Un oarecare om a moștenit de la tatăl său o oarecare bogăție. El însa a folosit toată averea moștenită spre a zidi, a întări și a împodobi o singură casă. Și trăia singur în acea casă; nu mergea la nimeni, nici nu primea pe vreunul dintre oamenii buni. Pentru sine nu cheltuia nimic, totul doar pentru casă. Nespălat, nepieptănat, în zdrențe, nemâncat, zgârcit față de sine și de ceilalți, dădea tot numai pentru casa în care stătea. Vecinii nu i-au văzut ani de zile fața- dar casa îi era atât de împodobită pe dinafară încât orice străin , orice trecător scotea strigăte de mirare. Omul cu pricina sorbea fiecare cuvânt de laudă și mirare față de casa lui și aceasta era singura lui mulțumire.
“Cum o fi cel ce stă în așa o casă, dacă așa arată casa?” se întrebau trecătorii. Dar fața stăpânului nu o vedea nimeni. În cele din urmă, după ce a cheltuit cu casa tot ce avea, s-a adus singur la deznădejde din pricina înfometării. Într-o zi însă, a lovit trăsnetul în casa lui, dându-i foc. Și casa a ars în flăcări iar el abia a scăpat în stradă. Văzându-l, poporul din oraș s-a înspăimântat, fiindcă era ca o sperietoare: negru, slab, zdrențăros, plin de murdărie. Și toți fugeau de el ca de un monstru. În deznădejdea sa, a plecat din oraș, neștiind nici el încotro merge. În cale i-au ieșit niște țigani care i-au zis: “Ãsta e bun pentru afacerea noastră!” Așa că l-au înșfăcat, l-au sluțit și mai mult, i-au scos ochii, i-au rupt mâinile și picioarele și au plecat cu el să cerșetorească prin lume.

Omul din poveste este sufletul păcătosului. Bogăția cea mare sunt marile daruri primite de la Dumnezeu. Zidirea, întărirea și împodobirea casei este grija doar pentru trup și pentru viața trupească. Omul neîngrijit, zdrențăros și flămând este sufletul neîngrijit, golaș și flămând din trup. Trăsnetul este moartea neașteptată. Oamenii din cetate, care fug de acel om ca de un monstru, sunt îngerii lui Dumnezeu, care fug de sufletul cel spurcat al păcătosului. Þiganii sunt demonii cei răi, cărora le plac cei asemenea lor și pe aceștia îi înșfacă.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!