6
acoperă-ți ochii
privește-mă prin fanta rămasă
între degetele răsfirate
chipul meu îți va părea mai senin
ca o insulă în bătaia soarelui
când îl privești din acest unghi
cu pupilele obișnuite cu nopțile
și vei afla cochilia orașului - animal răzvrătit

7
un capăt nu e decât o haltă
un drum înfundat ascunde întotdeauna
un secret nu o spaimă nu un scâncet
apropie-te de mâna întinsă a unui cerșetor
mângâie cu privirea cutele șterse de vremi ale clădirilor
sparge un balon de săpun și un râset de copil
va exploda moale și va trezi dimineața din amorțeală
toate orele dezolante sunt o spumă groasă
în care ne curățăm gândurile chiar dacă pentru câteva minute
ne urâm mai intens ca în miezul unui orgasm

8
existența e gelatina din care ne făurim visele
la capătul ei totul se remodelează firesc
ca o trecere simplă dintr-o stare de agregare în alta
numai corpurile se sfiesc să continue
ca și cum cineva le-ar dezgoli printr-un gest ferm
și numai sufletul hăituit între coaste se bucură să evadeze
plutind ca un nor prin aerul moale lichefiant

9
prin fiecare gara în parte
orasele emana nostalgii
ce curg din cladiri ca o lava invizibila
invadând trenurile - conducte de vise
cu călători înstrăinați de lume
ajunge numai să-ți alegi destinația
și să pleci fără să mai privești înapoi

10
și la sfârșit gustul proaspăt al dezamăgirii
scufundând gingiile într-o amărăciune lipicioasă
atât cât să te trezești dimineața cu aceeași grijă
să te speli să mănânci să te îmbraci
și o dată ieșit pe ușă aerul tare al realității
să te lovească din plin ca o torpilă
rătăcită pe câmpul plin de răniți
în timp ce tu cauți cu înfrigurare
urmele camarazilor dispăruți în luptă