Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii
(Despre nerecunoștință și nemulțumire față de Dumnezeu)

Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sînt? Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta ce este de alt neam? (Luca 17, 17-18)

Iubiți credincioși,
După cum mulțumirea și recunoștința față de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire și binecuvîntare, tot așa și cei nemulțumitori și nerecunoscători față de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre pedepse vremelnice și veșnice. Nerecunoștința și nemulțumirea omului față de binefacerile lui Dumnezeu se socotește ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru îl putem înțelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătînd nemulțumirea poporului iudeu față de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, îl numește nebun cînd zice: Acest popor este nebun și neînțelept. Și, mustrînd nemulțumirea poporului, zice: Oare nu Acesta este Părintele tău care te-a zidit pe tine? (Deuteronom 32, 6). Apoi, arătînd nerecunoștința și nemulțumirea poporului iudeu pentru binefacerile pe care le-a primit, zice: Oare acestea răsplătiți Domnului?
După ce le arată binefacerile cele mari ce le-a făcut Dumnezeu cu ei, atît de nerecunoscători și nemulțumitori, care au părăsit pe Dumnezeu și s-au închinat diavolilor prin idolii lor, le zice: Jertfit-au diavolilor și nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-au știut. Și iarăși le zice: Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit și ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te hrănește (Deuteronom 32, 17-18).
Apoi, arătînd Sfînta Scriptură și pedeapsa dumnezeiască ce a urmat pentru nerecunoștința și nemulțumirea lor față de marile binefaceri ale lui Dumnezeu, zice: Întoarce-voi fața Mea de la dînșii și voi arăta lor ce le va fi în zilele cele de apoi, că neam îndărătnic este, fii la care nu este credință întru dînșii. Ei M-au mîniat întru cel ce nu este Dumnezeu, mîniatu-M-au întru idolii săi, și Eu îi voi mînia pe ei întru cel ce nu este neam... Că foc s-a aprins întru mînia Mea, arde-va pînă la iadul cel mai de jos, mînca-va pămîntul și roadele lui, arde-va temeliile munților. Aduce-voi la ei rele și săgețile Mele îi vor sfîșia pe dînșii. Topindu-se de foame și de mîncarea păsărilor și de gîrbovire nevindecată. Dinți de fiare voi trimite asupra lor cu mînia celor ce se tîrăsc pe pămînt. Din afară îi va stăpîni pe ei sabia și din lăuntru frica... că voi ascuți ca fulgerul sabia Mea, și va începe mîna Mea a judeca și voi răsplăti pedeapsă vrăjmașă și celor ce Mă urăsc pe Mine voi răsplăti (Deuteronom 32, 20-25; 41).
Prin proorocul Isaia îi zice neamului neînțelegător al lui Israel: Surzilor, auziți, priviți și vedeți (Isaia 42, 18). Apoi, arătîndu-le și pedeapsa pentru nerecunoștința binefacerilor Lui, zice: El a vărsat asupra lor iuțimea mîniei Lui și furiile războiului. Văpaia i-a cuprins și n-au priceput, arși au fost și n-au luat seamă (Isaia 42, 25). Încă și Neemia după ce arată marile faceri de bine ale lui Dumnezeu asupra poporului Israel, arată și nerecunoștința lui față de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, zicînd: Dar părinții noștri s-au îndărătnicit și și-au învîrtoșat cerbicia lor. N-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus și au uitat minunile Tale pe care le-ai făcut pentru ei; învîrtoșatu-s-au cu cerbicia lor și în răzvrătirea lor și-au ales căpetenie ca să se întoarcă în robia lor (Neemia 9, 16-17), și iar zice: S-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat Legea Ta la spate; pe proorocii Tăi care îi îndemnau să se întoarcă la Tine i-au ucis și Þi-au adus hule mari (Neemia 9, 26). Arătînd apoi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru această răzvrătire a lor, zice: Atunci Tu i-ai dat în mîinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat (Neemia 9, 27).
Ieremia, arătînd pedeapsa asupra nerecunoștinței și nemulțumirii poporului ales față de binefacerile primite de la Dumnezeu, zice: Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fii tăi M-au părăsit și se jură pe dumnezei care n-au ființă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrînare, umblînd în grup pe la casele desfrînatelor. Ei sînt cai îngrășați și fiecare nechează după femeia aproapelui său, apoi zice: Este cu putință să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, și Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta? (Ieremia 5, 7-9). Arătînd apoi pedeapsa ce îi așteaptă pentru această răzvrătire, nerecunoștință și nemulțumire față de binefacerile Sale, le zice: Casa lui Israel, iată Eu voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o știi și nu vei înțelege ce grăiește el. Tolba lui este ca un mormînt deschis și ai lui sînt toți viteji. Și aceia vor mînca secerișul tău și pîinea ta, și vor mînca pe fii tăi și pe fiicele tale, vor mînca strugurii tăi și smochinele tale și vor trece prin sabie cetățile tale cele tari în care tu te încrezi (Ieremia 5, 15-17). În alt loc zice: Iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne și îl va mistui focul acesta (Ieremia 15, 14).
Și după dumnezeiescul împărat și prooroc David arătînd nerecunoștința și nemulțumirea poporului lui Israel față de binefacerile lui Dumnezeu, zice: Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt...(Psalm 105, 21) și au jertfit lui Baal-Peor și au mîncat jertfele morților. Și L-au întărîtat pe El cu faptele lor (Psalm 105, 28-29). Și au jertfit pe fiii lor și pe fetele lor idolilor, au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor lor și al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan și s-a spurcat pămîntul de sînge (Psalm 105, 37-38). Apoi, arătînd și pedeapsa pentru această fărădelege și nerecunoștință a lor față de Dumnezeu, zice: Atunci S-a aprins de mînie Domnul împotriva poporului Său și a urît moștenirea Sa și i-a dat pe ei în mîinile neamurilor și i-au stăpînit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrăjmașii lor i-au asuprit pe ei și au fost nefericiți sub mîinile lor (Psalm 105, 40-42).
Pînă aici am arătat cu mărturii din Sfînta Scriptură cît de mare este păcatul nerecunoștinței și al nemulțumirii față de binefacerile lui Dumnezeu precum și pedeapsa pe care a dat-o Dumnezeu poporului lui Israel pentru aceste păcate. Vedem însă și în Sfînta Evanghelie pe omul ce era dator cu zece mii de talanți, cum milostivindu-se spre el stăpînul său i-a iertat toată datoria. Iar el n-a voit să ierte pe omul care îi era dator numai cu o sută de dinari. Pentru această nerecunoștință și nemulțumire față de binefacerile ce le-a primit de la stăpînul său, a fost dat pe mîna chinuitorilor pînă ce va plăti toată datoria (Matei 18, 24-34). Vedeți cît de mare este păcatul nerecunoștinței față de Dumnezeu și față de oameni?
Iubiți credincioși,
După ce am arătat pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest păcat, voi prezenta o istorioară adevărată prin care iarăși se va arăta cum pedepsește Preabunul Dumnezeu pe omul cel nemulțumit de binefacerile primite de la El.
Un mare făcător de rele, într-o vreme fiind foarte ostenit de cale, s-a dus și s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe cînd dormea el, i-a grăit cineva, zicîndu-i: "Scoală-te repede de aici și mergi alături, căci cade zidul și te omoară. Iar el s-a sculat repede și fugind îndată a căzut zidul". Iar el, plin fiind de toate păcatele a pus în mintea sa că este un om bun și îl iubește Dumnezeu, căci l-a scăpat de moarte și nu-l urăște pentru faptele și uciderile care le-a făcut în viață. Deci, a cumpărat tămîie și lumînări și intrînd în biserică a zis: "Mulțumesc Þie, Doamne, că m-ai scăpat de la această mare primejdie și de moarte". El n-a înțeles că alta voiește Dumnezeu de la el, adică să-și îndrepte viața și să nu mai facă rău.
Apoi a început din nou a face tot felul de răutăți, fără nici o căință de păcatele lui. Dar într-o noapte, pe cînd dormea pe patul său, i s-a arătat cineva și i-a zis: "Eu sînt cel care te-a trezit cînd dormeai sub zid și tu, în loc să te pocăiești, mărturisindu-ți păcatele și să pui hotărîre în inima ta ca să nu mai faci cele rele înaintea lui Dumnezeu, ai adus tămîie și lumînări la biserică și ai socotit că îmi sînt plăcute faptele și fățărniciile tale. Să știi că pentru aceasta te-am izbăvit de primejdia aceea, ca să nu mori nepocăit. Iar tu, în loc de pocăință iar ai început a face cele rele ale tale. De aceea, pentru nerecunoștința și nemulțumirea ta care ai arătat-o față de bunătatea lui Dumnezeu, nu vei muri repede ca să nu te vadă nimeni, cum era să-ți fie moartea sub acel zid, ci vei tras în țeapă în mijlocul orașului ca să te vadă toți oamenii și să ia pildă spre îndreptarea lor, văzînd cum moare un tîlhar și ucigaș nepocăit". La aceste cuvinte el se înfricoșează, dar îndată prinzîndu-l oamenii, l-au dus la judecătorul cetății și el a hotărît să fie tras în țeapă în mijlocul tîrgului ca să-l vadă toți și să nu urmeze acelui tîlhar nemulțumitor și nerecunoscător față de binefacerile lui Dumnezeu. (Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur, București, 1746, p. 163)
Iubiți credincioși,
Toți oamenii sînt datori a mulțumi lui Dumnezeu, ziua și noaptea pentru toate cele bune și cele rele pe care le primesc de la El. Că cel ce nu mulțumește supără pe Dumnezeu și în loc de bune va primi cele rele, adică boală, pagubă, tulburare și osîndă veșnică. Ați auzit de pedeapsa lui Dumnezeu asupra evreilor nemulțumiți din legea veche. Ați auzit și de pedeapsa cumplită asupra tîlharului nepocăit din istorioara de mai sus. Ați auzit și de nemulțumirea și lipsa de recunoștință a celor nouă leproși din Evanghelia de azi. Toți zece se rugau și strigau la Fiul lui Dumnezeu să se milostivească și să-i vindece. Dar după ce s-au vindecat, numai unul s-a întors la Hristos și căzîndu-I în genunchi, I-a mulțumit cu lacrimi. De aceea și Domnul a zis: Oare nu zece s-au vindecat? Dar cei nouă unde sînt? Nu s-au gîndit să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu, decît numai acesta care este de alt neam? Apoi, i-a zis celui vindecat: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mîntuit! (Luca 17, 17-19).
Vedeți că cel ce mulțumește se și mîntuiește, căci are credință în Dumnezeu? Iar cel nerecunoscător, este departe de Dumnezeu, pentru că este nepocăit, adică zace în păcate. De aceea de va muri în această stare, unul ca acela se va osîndi în iad.
Acum să ne întrebăm fiecare: Oare noi mulțumim zilnic și în fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uităm de această mare poruncă? Căci și Sfîntul Apostol Pavel ne poruncește, zicînd: Pentru toate mulțumiți (I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20). Știm că mulți cîrtesc în inimile lor și zic la necaz: "Pentru ce să mulțumesc lui Dumnezeu, că iată sînt bolnav, nu s-a împlinit cererea, soțul este rău, copilul n-a reușit?" Dar să te întreb în numele lui Dumnezeu: Oare cînd erau sănătoși și tineri și aveau de toate și toți îi cinsteau, atunci mulțumeau lui Dumnezeu? Atunci veneau regulat la biserică, se spovedeau, posteau și se împărtășeau cu Preacuratele Taine? Sau erau tot așa de nepăsători, și puțin credincioși ca acum?
Dacă n-ai reușit azi, vei reuși sigur mîine. Numai să nu ceri cele ce nu-ți sînt de folos. Dacă ești bolnav azi, de ce cîrtești? Dar n-ai fost sănătos toată viața și ai uitat să mulțumești Ziditorului tău? Dacă ai pierdut ceva sau nu ți s-a împlinit cererea, de ce te superi și mînii pe Dumnezeu? Nu cumva ceri lui Dumnezeu numai cele materiale și trecătoare și uiți să ceri cele veșnice și mîntuitoare? Poate de aceea nu ți-a împlinit Domnul cererea, căci Dumnezeu pe cele materiale ți le dă de la sine dacă vei căuta mai întîi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (Matei 6, 33).
Aici credincioșii noștri fac o mare greșeală, că cer de la Dumnezeu mai întîi lucruri pămîntești și abia la urmă cer iertarea păcatelor, care ne asigură fericirea și mîntuirea sufletului, iar Dumnezeu, dimpotrivă, ne poruncește să căutăm mai întîi Împărăția Cerului, adică biserica, rugăciunea, pocăința, împăcarea cu toți, postul, smerenia și Sfînta Împărtășanie, și numai la urmă să cerem și cele pămîntești: sănătate, reușită în viață, căsnicie, copii, ajutor în toate, pe care ni le promite să ni le dea gratuit, chiar dacă nu le cerem.
Cum trebuie să mulțumim lui Dumnezeu? În toate zilele și în fiecare ceas și clipă să zicem în casă, la biserică, pe cale și oriunde această scurtă rugăciune: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" Dacă nu ni se împlinește cererea, noi să-i mulțumim Mîntuitorului pentru tot ce ne-a dat în viață: pentru sănătate, pentru minte, pentru cei doi ochi, pentru pîinea zilnică, pentru servici, pentru copii, pentru preoții care ne păstoresc, pentru Sfînta Cruce cu care biruim pe diavoli, și mai ales pentru Evanghelie și pentru că sîntem fii ai Bisericii Ortodoxe. Oare cîți, alături de noi, sînt orfani, bolnavi fără leac, flămînzi, amăgiți de secte și robiți de patimi, iar noi avem de toate și nu mulțumim cît trebuie?
Cea mai înaltă rugăciune de mulțumire pe pămînt este Sfînta Liturghie. De aceea se mai numește și jertfă euharistică, adică jertfă de laudă și de mulțumire. Sîntem datori ca în fiecare sărbătoare și mai ales Duminica să ascultăm slujba Sfintei Liturghii și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate cîte ne-a dat în viață și în timpul săptămînii care a trecut! Să trăim mulțumind, iar nu cîrtind. Să ne mulțumim cu tot ce ne dă Dumnezeu și să zicem că nu sîntem vrednici de cît ne dă. De vom face așa vom primi mai multe daruri de la El și sufletul ne va fi în pace, iar dincolo cu îngerii în veci Îl vom slăvi. Amin.