|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ poemul bețivului care bea pahar după pahar ca să facă luna să dispară
■ Jamais vu
■ cândva
■ Pleoapa ca prezervativ
■ când totul părea mai viu decât viul,
■ so call it love
■ Sonet fără nici o legătură cu faptul că azi împlinesc 43 de ani
■ cântec naiv
■ noi, oamenii
■ Pașadine în vers alb (73)
■ ecouri
■ concordie
■ a fost Mihai aici
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
■ nunc dimittis
■ atunci când casa goală e o femeie care renunță lasciv la haine
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Monologul rațiunii personale [ ] vocea care țipă în tăcere ...
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Tudor Ioana Gabriela [whatshername ]
2006-11-20
| |
Dragi muritori și oameni insipizi,
Voi cei care respirați aerul inutil și dezgustați privirea prin ținuta dumneavoastră, vouă mă adresez. Pentru că ați copleșit cu imbecilitate frumosul cuvântului și ați adâncit neantul din craniile voastre. Nu meritați nici milă, nici iertare, căci societatea oricum vă ridicularizează în propriul chip, iar voi cei nemernici o să primiți cele meritate!
Călăul vostru,
cunoașterea!
|
|
|
|