Într-o altă zi ca asta
când aerul fusese deja respirat de prea multe ori
mă obișnuisem aproape să trăiesc între paranteze orizontale
ca între două paturi în care tu faci dragoste concomitent cu două femei.

Ziua aceea mirosea a pori îmbâcsiți de atingeri
a regrete și-a frunze arse
a mâini încleștate și-a dor probabil că cel mai tare mirosea
a zădărnicie.
Te recompun din lipsă de ocupație
inconștiență metastazică se cheamă asta,
trebuia să aibă vreun nume științific care să te facă
să crezi.

(e strașnic cum reușește să bântuie trupuri pe care nu le cunoaște
pe care le-a văzut o dată sau de două ori în ipostaze indecente
și fără să fie câtuși de puțin implicat în indecența propriuzisă)

Azi sunt străină cu acte în regulă
sunt mai incompletă decât prevede legea.

Mama mă suna să mă întrebe ce fac eu îi spuneam emfatic
iubesc, acum mă sună chiar mai des ca înainte și mi-am făcut
un reflex din a-i închide telefonul în nas.

Povestea asta e un fel de potpourri de vodkă și sughițuri
știam că e ușor să spui etcetera după fiecare promit și
apoi să deschei frenetic nasturi după nasturi până ce termini
enumerația.

Nu, e o glumă, de fapt nimeni nu îndrăznește să nu iubească
cum trebuie când trebuie
pe muchia patului ultima șoaptă în urechea stângă
se încheie la sutien și pleacă.