Iubire- un scurt cuvint care ocupa un loc micuț pe o coala de hârtie dar unul enomr in sufletele noastre. Un sentiment neînțeles care mișca sori și stele, pătrunde în suflet și-ți încălzește inima... Iubirea e asemenea unui trandafir, îți emana căldură și-ți mingîie privirea, dar totodata poate răni cu spini...
Iubirea poate fi frumoasa cînd este completată de 2 suflete pereche, dar foarte dureroasa și strapungatoare atunci cînd știi că a cea particica care face parte din tine, din a cărei cauză cerul este albastru și senin, îi ești absentă, își irosește timpul cu altcineva... iar tu ca o umbră ascunsă in obscuritate stai și-o privești cu iubirea ce-ți arde inima și lacrimile ce ți se preling pe obraz și alină durerea. Chiar de-ai avea dreptul la o singura gură de aer, ți-ai ține respirația pînă ajungi la ea să-i spui cît de mult o iubești chiar cu riscul de a muri. Cîteodata privești la luna și te simți atît de aproape de ea, de parca ar sta chiar linga tine și ți-ar insufla viață, o simți, iî vorbești... dar dispare odată ce dispare luna în zori. Suntem atît de aproape, dar pentru mine atît de departe... dar poate la o răscruce de drumuri, inima mea și a ta vor deveni un întreg, va prinde aripi si se va ridica sus in ceruri, printre norii roz.. iar sufletul meu va răsări ca un curcubeu și iubirea noastră va rămîne pe veci... Iubire, dulce chin e în acest cuvînt....