Înfruntase o Iarnă crâncenă, mai mult uscată și geroasă, prea bogată în viscole trimise anume parcă de un Crivăț nemilos, secerător de tăios ce era…
Primăvara întârzia să apară dar Soarele, cu razele lui gingașe, pline de căldură, a izbutit în cele din urmă să risipească, topind dintr-o dată acei nori plumburii, sumbri prin chiar înfățișarea lor, fără a avea nevoie de un efort deosebit.
S-a descurcat ușor, având ca sprijin de nădejde, o Rază mult mai puternică, pe care a ales-o cu multă cumpănire, fiind convins că aceasta va duce la bun sfârșit, efortul finalizat prin supliciul celorlalte raze trimise de Dânsul în acest scop.
Din Lumea celor ce nu cuvântă, începuse să renască, să guste din plin viața efemeră în care aveau să ducă până la capăt, cele ce urmau a se împlini, insectele slăbite de amorțeala în care au fost nevoite să zacă !…
Câmpul era de un verde crud, înmiresmat de parfumul florilor deschise pentru a primi musafirii ce urmau a fi omeniți cum se cuvine, după datină, dar nu cu pâine și sare, ci cu nectarul dulce și lipicios, amețitor de gustos, protejat fiind parcă de petalele acestora [].
Un bondar, ce a supraviețuit capriciilor Iernii nemiloase, a pornit rătăcitor, în căutarea unei anume dulcețe, din care mai gustase cândva, înainte de a se pierde în labirintul de gheață al acesteia, având chipul mutilat de acele nemiloase precum al ,,Omului care râde'',fiind imprevizibile, ivite pe neașteptate în calea lui, încât lacrimile ce-i inundau fața, se adunau într-un torent de culoare sângerie.
Dar câte Flori n-a întâlnit el în pribegia lui, pe care, însă le-a ignorat, pur și simplu, fiind convins că numai una i-ar putea fi pe plac!
În cele din urmă a găsit-o, dar spre toamnă, când, în ciuda faptului că toate celelalte minunății începuseră să se ofilească, aceasta se încăpățâna parcă să urmeze acel inevitabil sfârșit de ritual, normal după părerea multora…
Curios, dar nu din fire, s-a apropiat timid de acea floare, atras fiind și de strălucirea argintie a petalelor, dar n-apucă să se înfrupte din comorile sale delicioase că un iz de mucegai îl și izbi, încât s-a îndepărtat imediat, sperând că în curând se va risipi, astfel încât în locul lui va reveni parfumul întâlnit în altă Toamnă, cea a primei sale vieți [].

Iulian Nistor- Vaslui,
12 Decembrie 2006