agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-16 | | "Vocația, un drum cu obstacole" Când Richard Wagner, Robert Schumann, Hector Berlioz, Igor Strawinski, George Enescu sau Arthur Honnegger – pentru a numi doar câțiva dintre reprezentanții curentelor muzicale din ultimele două secole – au renunțat la foaia cu portative în favoarea colii albe de hârtie și au apelat la cuvânt, părăsind limbajul sunetelor pentru a formula idei, concepții, teorii, judecăți de valoare etc. sau pentru a-și face cunoscute convingerile, nu se poate spune că și-au trădat, din diferite motive, vocația. Polarizările, interferențele, conexiunile între diferitele domenii ale artei și culturii s-au dovedit a fi totdeauna o dimensiune a imaginației creatoare de excepție. Dar, cu certitudine, vocația îl identifică necondiționat pe artistul de geniu, sau l-a identificat până în urmă cu câteva decenii. Odată cu industrializarea managerială a culturii și implicit a artei, vocația pare să fi trecut într-un plan secund, deși este clamată până la saturație în reclame și biografii publicitare. În muzică, obsesia comerțului cu VIP-uri este alimentată printr-o structură administrativă, supra-profesională, numită concurs. Model de ierarhizare de tradiție recentă, concursul rămâne o practică discutabilă, încorporată, după modele comerciale, ideii de cerere și ofertă și se subsumează intrinsec nevoii de șablonizare. Un actual calcul probabilistic arată că la „n” concursuri pot fi selecționați atâția laureați, conform normelor stabilite sau rezultate din viziunea sintetică a juriului – de unde și „supraproducția” de nume pasagere ce traversează scenele europene și de aiurea. Vocația se regăsește prea puțin între termenii ecuațiilor muzicale contemporane, denaturate în situații și contexte care numai artistice nu sunt. Și totuși, mai pot fi semnalate apariții artistice de excepție, necontaminate de grandilocvența comercială contrafăcută. Într-o cronică apărută recent pe internet: - „Execuții magistrale în sala Maffeiano”, Verona, Italia – Sergio Stancanelli afirma „ Delia Diaconescu a susținut cel mai dificil și plin de semnificație concert în plan expresiv, Concertul nr. 1 în re major op. 19 de Prokofiev realizând o interpretare pentru care nu există suficiente cuvinte de laudă. Entuziasmul publicului a fost pe deplin justificat, cu toate că natura manifestării nu a permis acordarea bisurilor cerute”. În cotidianul L’ Arena, Il Giornale di Verona, de marți, 2 ianuarie 2007, Giann Villani afirmă, și el:”Românca Delia Diaconescu s-a impus în mod detașat cu inaccesibilul Concert nr.1 în re major op. 19 de Prokofiev, concert care constă într-un carusel de sunete rapide și volute solistice înserate într-un discurs foarte ritmat.” Cum a ales Delia Diaconescu Concerul nr.1 de Prokofiev pentru a-l interpreta ca solistă la Verona ? Explicația este legată de faptul că una dintre pasiunile ei este creația coregrafică romantică și modernă. Baletele Romeo și Julieta sau Ivan cel Groaznic semnate de Prokofiev au apropiat-o progresiv de universul muzical specific compozitorilor ruși moderni. Delia Diaconescu a absolvit Universitatea Națională de Muzică – București, în 2005. A beneficiat de o bursă Erasmus la Universitatea de Muzică din Viena, 2004 –2005, la clasa profesorului Michael Frischenschlagen. În prezent urmează masteratul de solistică, secția vioară la Universitatea din Verona, Italia, 2005 – 2007, la clasa profesorului Huan Carlos Rybin. Primul concert în calitate de solistă l-a susținut în clasa a VI-a acompaniată de orchestra Liceului Dinu Lipatti în Toamna din Anotimpurile de Vivaldi. Au urmat: Concertul în mi minor de F. Mendelssohn – Bartholdy (la 16 ani) cu Orchestra Națională Radio; Concertul în la major de W.A. Mozart cu Filarmonica din Giurgiu, ambele transmise în direct la Radio România Cultural ; Concertul în la minor de J. Sibelius cu Filarmonica din Ploiești și Galați; concertul în Re major de J. Brahms cu Filarmonica din Râmnicu Vâlcea. A susținut numeroase recitaluri în țară, pe scena Ateneului bucureștean, la Piatra Neamț, la Castelul din Arcuș, la Fundația Titulescu și în străinătate la Krems - Austria, Lodz - Polonia, Phenian - Coreea, precum și la Viena - la Centrul Cultural Român, la Centrul Cultural Rus, la Banca și la Parlamentul Austriei. Delia Diaconescu mai are în repertoriu concertele pentru vioară și orchestră de Bruch, Haciaturian, Wieniavski, (Concertul nr. 2) și Ceaikovski. De altfel, cu înregistrarea concertului de Ceaikovski cu acompaniament la pian, a obținut o bursă Master Class la Blonay –Elveția, în vara anului 2003. Ulterior a urmat cursuri Master Class și cu Alexander Arencow, profesor la Universitatea din Viena, cu Gernot Winischoffer, profesor la Krems-Austria și cu Simion Yarosevich, profesor la Academia de Muzică din Tel Aviv. Ca membră a Fundației Remember Enescu Delia Diaconescu a fost sprijinită eficient în concertele pe care le-a susținut, ca solistă, în țară. Delia Diaconescu este o bună cunoscătoare a literaturii române și europene. Printre scriitorii săi preferați se numără Eminescu, Mircea Eliade, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Bulgakov, H. Hesse, Thomas Mann, Antoine de Saint-Exupéry. Tehnica perfectă asociată cu o solidă cultură umanistă și o sensibilitate nativă explică succesele Deliei Diaconescu în sălile de concert. Firește, într-o scurtă consemnare cum este aceasta nu pot fi detaliate etapele dificile parcurse de un instrumentist virtuoz. . Ce va urma ? Un drum greu, cu bucurii și împliniri dar și cu mari sacrificii necesare susținerii unei reale vocații artistice. Nu pot încheia fără a-l cita pe compozitorul și criticul muzical Fred POPOVICI: „Personal, sunt convins că violonista Delia Diaconescu anunță, realmente, o creștere substanțială a temperaturii în arta interpretativă actuală. Am fost surprins, pe de-o parte de lipsa inhibițiilor în fața venerabilelor texte (provenită din inteligența cuprinderii logicii acestora), pe de altă parte, de eleganța soluțiilor propuse pentru interpretarea muzicii mai recente ... . Avem, cu toții, o aspră nevoie de astfel de adevărate talente tinere.” – Luceafărul nr.23 , 16 iunie 2004, pag. 2, articolul Viitorul se naște astăzi. CORINA VLAD D. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate