Ochi arși de insomnii salută tandri umbra damelor târzii
În piept clipe se zbat dement ca fisele căzute pe ciment
E vânt și-n zderențe de hârtii citesc absent că n-ai să vii
Norii despoaie luna indecent și stele cad în întuneric lent.

Ciorile tac și e pustiu, la primărie ceasul geme cu glas viu
În scârțâit sinistru de ferești, negrul cotoi emite triste vești
Bețivul cetățean zurliu udă cu jet domol BMW-ul argintiu
Prin pâlpâiri de felinar grotești o umbra alunecă, tu ești?

Ah in sfârșit tu ai venit, visul din nopți de chin s-a împlinit
Surâd sfios cu pieptul plin de-alean ca un romantic curtezan
Mut de respect bețivul s-a-ndoit și te admiră-n tufe alungit
În ochii săi ca pruna in cazan ești zâna sâmbetelor pe ecran.

Pășești ca o felină in savană, tenul ți-e pur de nimfă diafană
Aș alinta făptura ta iubită dar trupul mi-i statuie-ncremenită
Citesc pe buze reci a ta dojană și inima o ia haihui la goană
Ma pișc de mâna rebegită și glasul stins pe bancă te invită.

Oftez sa fiu convingător și apoi respir parfumul tău ucigător
Mă scuz cu-o doză de respect și-aduc si argumente de efect
Nu mă pleoștesc când văd femei dar am băut un ceai de tei
De-o saptamană ars de dor mă chinuie nesomnu’ îngrozitor.

Îmi pui mânuța pe genunchi, în cord mă mistuie un junghi.
Aflu apoi din șoapte dulci că noaptea perna-n brațe strângi
Plin de curaj m-aplec din trunchi că nu îs fratele sau unchi.
Obrajii ard roșii de sânge dar brațul de mijloc te strânge.

Prin părul tău cu gura lin cobor și susur calde vorbe de amor În recea nopții adiere îți sorb avid privirea plină de mistere
Buze se ating flămânde într-un fior, matolul sforăie-n decor
Din cer se uită la noi stele cum ardem clipe-n vise efemere.