agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-27 | |
Suspans
Epigrama, dacă vrei, O compari cu clipa asta: Ești în pat cu trei femei Și la ușă e nevasta. O epigramistă grațioasă a fost premiată Mi-e mai clar ca înainte: Epigrama de valoare Nu stă-n jocul de cuvinte, Ci în jocul de picioare. Unei asistente medicale Nici pieptu-ți cald, nici mângâierea Nu m-au făcut mai sănătos, Căci leacul ce mi-ar lua durerea Îl ții ascuns ceva mai jos. Privind o tânără atrăgătoare O, Doamne, inima-mi palpită… Nu-mi face viața și mai grea, Deci nu mă duce în ispită, Ci unde ar dori și ea. Uneia care poartă toalete sexy Te-am văzut și eu odată Și am dat subit în boală; Pentru mulți păreai cam goală, Pentru mine - prea-mbrăcată. Superbei dansatoare Elena Când te-am văzut cum ai dansat De se cutremura și scena, Doream să fiu un exilat Ca Bonaparte, pe Elena. Unei domnișoare care lucrează în Cultură Privind cum merge-acea făptură, Mă și cuprinse nerăbdarea S-ajung la dânsa la Cultură Și să încep însămânțarea. Uneia cu fusta scurtă Nu sunt filozof din fire, Dar concluzia e justă: Drumul către fericire Trece sigur pe sub fustă! Sărutul Un act sublim, o feerie, Adesea c-un final nasol: Când nu-i urmat de un viol Va preceda o căsnicie. Candoare Era angelică și castă, Cu trup felin și sânii grei, Pluteam pierdut în ochii ei, Dar, vai, mi-a devenit nevastă! Conjugală Căsnicia de ispravă Este drumul în tăcere De la luna cea de miere Pan' la anii de otravă. Sinceritate Nevasta ieri m-a întrebat Cam câte dame-am rezolvat Și i-am răspuns: -Pe Dumnezeu Îți jur că... nu mai știu nici eu! Farmaceutică Femeia-i, lucru evident, Exact ca un medicament; Dac-ai putea, ce bine-ar fi, Să-l iei și de trei ori pe zi. O doamnă mi-a servit o ciorbă fierbinte Nu-mi pasă lumea ce-o să spună; De-acuma-i fapta consumată: Fiindcă faceți ciorba bună, Aș vrea să mă mai frig o dată. Uneia care mă ironizeaza c-am slăbit Deși trăit-am multe drame, Aș renunța, dac-aș putea, La încă zece kilograme Ca să te las pe tine grea. Unei frumoase specialiste în stomatologie Am tras concluzia firească: În cabinet la dumneaei, Mai arătoși sau vai de ei, Bărbații, toți, sunt gură-cască. Unei tinere vorbărețe E blondă, -naltă și drăguță Și vocea ei mereu m-amuză; Aș fi dorit să-mi fie muză, Da-i mai degrabă muzicuță. Consecințe După ce, zâmbind, la mare Și-au plimbat fustița, scurta, Fetelor îmbietoare Le rămase mare... burta. Tinerețe veșnică Vecina noastră, zâmbitoare, M-a invitat la dânsa ieri: E-a nu știu câta iarnă-n care Serbează-aceleași primăveri. Directorul și secretara Tânăr fiind și în putere, O lua în brațe cu plăcere; Când a ajuns mai în etate, A trebuit s-o ducă-n spate. Bancherul cu multe amante E-adevărat, o lume știe, Că le plătesc și că le plimb, Dar n-o consider tragedie: Eu doar respect un curs de schimb. Româncele pleacă la muncă în străinătate Cu un mers de mare clasă Și la chipuri răpitoare, Ieri erau femei de casă, Azi sunt păsări migratoare. Soțiile infidele Nevestele-s, în căsnicie, Maiori sau colonei, se știe, Dar niște dame mai moderne Sunt chiar miniștri de externe. Soțul pescar Cam încurcată-i tragedia Massmediata și perenă: El baltă și-a lăsat soția Și s-a-ncurcat cu o sirenă. Un istoric voia să scrie o lucrare amplă Voind a fi documentat, A hoinărit mereu prin țară; C-o blondă el s-a complicat Și a ieșit... istorioară. Amor estival S-au cuplat subit la mare Și a fost idilă lungă: Dânsa se prăjea la soare Dănsul se prăjea la pungă. Fiasco Mă vâr în pat lâng-o blondină Înaltă, suplă și felină, Dar, la o vârstă oarecare, Ispita, doar, mai este mare. Veteranul epigramist și femeile Când declarații el le face, Femeile-l privesc cu teamă, Dar eu le spun: -Să fiți pe pace, E tare doar în epigramă. Epitaf unei guralive Zace-aicea îngropată O năvalnica muiere Care, pentru prima dată, E redusă la tăcere. Autoepitaf Nevestică iubitoare, Jur pe bunul Dumnezeu, Sufletul cumplit mă doare Că nu zaci în locul meu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate