Comoditatea se lăfăie pe canapea
arde marginile flasce ale energiei impure
îi fac o injecție cu adrenalină
și se chircește în spațiul unui avânt artificial
în creier țiuie neputința
de a-mi tăia singurătatea de corp
ce suge ca o lipitoare sângele acțiunii
și de a îmbrăca femeia socială
în jartierele petrecerilor
ce mult mi-aș dori
să fac din distracție un organ al corpului
care să producă o bucurie clandestină
din baruri de noapte metalizate de fum
să absorb frenezia unei conversații cu o femeie
cu dorința zvârcolindu-se în spatele cuvintelor
ce sapă în straturile unei acceptări
prea mult timp am umplut ființa
cu substanța izolării spirituale
scursă în exces peste marginile ființării
acum studiul îmi zgârâie timpanul aspirațiilor
cu disonanțe de regret
în ceafă plesnește un sunet strident
ce poartă în miezul lui
ecoul evanescent
reverberat din trecut
cu atmosfera palpabilă
a distracției.