agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1512 .



Emerge
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2007-04-15  |     | 



EMERGE

M-am suit în avion și am zburat. Nu mi-a fost prea greu, eram la prima abatere, către zorile cele albastre. Atunci am simțit fiorul, ce m-a detașat de tot și de toate, am fost în largul meu, acolo sus printre nori. Vai… și ce noroc am avut, că n-am rămas acolo, înmagazinat frumos, printre micile pungi cu aer și a mea… n-ar fi făcut față niciodată stresului îngrozitor de acolo.
Atâtea avioane, ce par inofensive de la sol, acolo sunt atât de zgomotoase, tot universul trepidează. Cum aș fi putut să-mi las punga de aer acolo? Așa că, m-am întors frumos, aici la mine, pe pământ, e zgomot… nu e aerul rarefiat și mai ales, e solid pe jos,… că pe sus,… vai și amar.
Atunci m-am hotărât și am zis! Oasele domnule, se vor odihni laolaltă cu sufletul, pe acest frumos și nedeterminat pământ, care mi le-a dat. Da… stai puțin! Cum, se poate așa ceva!? Păi nu m-a născut mama! Ea mi-a dat și oase și tot! Ea m-a făcut ceea ce sunt, mai puțin ceea ce... las că știu eu! Acum… antropologic vorbind,… sunt! Ãăă… acolo, un pic de rudă cu Noe, că doar el a salvat pământul! Poate și un pic cu Eva! Cu… Adam, nu prea cred! Păi, n-are cum!… pentru că Tac-su’ i-a lăsat tot pământul și eu n-am… mă rog! Totuși, cineva a trebuit să așeze biata sămânță, în locul fertil… aici mă gândesc că Tăticu’ lor, a mai avut El, o clonă pe-acolo, pe undeva… că tare răi am ajuns să fim, uni dintre noi! Păi da, că imediat ce le-a dat startul… ei pac! Ca nisipurile! Păi!... și cât nisip putea să facă și Adam, că doar era și el om, sau mă rog! Și-atunci… cred că a intervenit clona… da, că pământ avea destul, doar ce-l făcuse ceva mai înainte! Numai că buba, aici a intervenit, cred că a scăpat cam multă sare în aluat, că tare sărați mai suntem câteodată.
Asta e, nu recunosc și pace! N-avea cum… pentru că nu se putea, ca… mă rog! Oameni ce seamănă întru totul cu Fabricantul, să fie așa de răi! Acum stau eu și mă gândesc, s-ar putea să fiu rudă și cu bietul Adam., că tare liniștit am fost și greu mi-a fost să ating sufletul pierdut al cuiva, pentru că numai pe acelea se are tendința a se ataca, numai acelea nu vor riposta niciodată, curățenia lor nu permite.

Dragoș NONCIU

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!