Frunzele nu se ofilesc

Doar o frunza-n vant...asta sunt. Si vantul ma poarta catre mari si zari, catre pamanturile virgine, care nu au primit binecuvantarea lacrimilor de sange. Caut...dar nu stiu ce caut; ciudat este ca gasesc! Gasesc doar acea uitare degradanta si grobiana, care imi invadeaza mintea si trupul...trupul. Trupul nu mai spune nimic, decat ca n-a uitat nicio mangaiere, nicio rasuflare, nicio speranta...si inca mai caut.
Caut pe dracu` ala mic si negru, care ranjeste hidos la mine si ma impunge cu blestematele alea de coarne, pe care daca vreau, pot sa le smulg si sa-mi fac un colier. Eeeee, atunci as fi unicat si lumea m-ar invidia pentru ca gatul imi este incorsetat de colierul din coarne de Scaraotchi. Ce sa mai! Sa te ia dracu` si sa te scoata la plimbare pe Coasta de Azur, sa-ti ofere flori exotice ai diamante; vorba melodiei „Diamonds are girls best friends” ai te-ai scos. In timp ce Dracu` isi joaca toata averea la ruleta intr-un casino, iar tu sorbi din coktail tacticos si-ti falfai genele rimelate catre un oarecare „portofel”, iti aduci aminte cum ar fi sa te duca intr-un sejur in Rai. La banii lui si-ar permite!
Cineva iti intinde o mana si tresari din visare. Nici macar Dracu` nu te mai baga in seama! Te-ai abandonat intr-o continua visare, unde nici Dracu` nu-si baga coada. Razi...razi degeaba ca proasta, ce altceva ai mai putea face acum cand ai stricat tot. Ce-i drept, ai avut si ajutoare de nadejde, care te-au luat frumos de manuta si te-au tarat in crasme decadente, unde printre rotocoale de fum de tigara si miros de alcool ieftin, tarfele cu buze rosii saruta scriitori sau artisti aflati in pragul nebuniei. Acolo te-au dus si te-au lasat sa te scurgi printre scaune si mese, printre acordurile lui Jimi Hendrix si versuri de Nichita Stanescu, sa adormi cu sticla pe jumatate goala in fata, sa uiti c-ai existat vreodata, ca ai fost om. Ei au uitat demult si acum ii vezi cum trec pe langa tine, cu nasul pe sus. „Doamnele fadosite si cochete folosesc parfumuri care te dilesc”, se uit\ cu dispre] la tine...scursur\ a societ\]ii. Ele au ajuns „bine”, „femei de afaceri” care au dat cu dosul `n stanga si-n dreapta si s-au compromis cu alti oameni de afaceri sau bancheri. „Domnii”, trec pe langa tine si-i auzi cum susotesc si isi spun `ntre ei, ca li te-ai daruit in fiecare zi ca si cum ar fi prima data. Ca li te-ai daruit printre aburii alcoolui in bai scarboase de bodegi si scari de bloc. Dar au uitat cum prindeau aripi de pe acoperisurile blocurilor de pe Stefan cel Mare si spuneau ca esti ca un vers de Andries sau ca o Semiramida contemporana. Ei au uitat...ca au fost candva ca tine.
Tu in schimb, ai ramas la fel, poate putin mai batrana, dar cu aceleasi straluciri in privire, cu acelasi mers leganat si cu aceleasi plete ciufulite de rafalele de vant primavaratice. Ei sunt altfel... au vrut sa fie altfel, sa uite de plimbarile in Botanica, de o sticla de vodka si Copou, de serile in care cantau fericirea alaturi de tine pe malul Bahluiului. Singura nu ai r\mas, pentru ca te iubeste vantul si ploaia, te ocroteste iarba si iti sterge lacrima soarele. Mergi pe strada la fel, cu aceeasi camasa lalaie de acum cativa ani, iar parul il prinzi tot cu pixul. Bocancii...sunt prafuiti si poarta ranile adanci ale trecerii timpului; dar cu ei ai calcat nisipul aspru din Vama Veche si te-ai poticnit de bolovanii de pe Fagarasi. S-au tocit urcand cu ei dealul Buciumului, de unde iti placea sa privesti orasul de pe coline-boem si calm-sa scoti din buzunar o tigara si sa canti un cantec abia soptit, numai pentru fiintele minuscule din iarba.
Frunza-n vant...sa nu uiti sa iubesti orice strop de ploaie care-ti biciueste faaa, sa tii `n continuare vantul de mana si sa strigi in gura mare „When you play with fire/ Sometimes you get burned/ It happens when you take a chance or two/ But time is never wasted/ When you've lived and learned/ And in time it all comes back to you...”.