agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-02 | |
Dimineața este doar sfârșitul...
Este sfârșitul clipelor în care stăteam la taifas cu demiurgul plictisit. Mint. Dimineața este o minciună. Mă doare capul de la forfota banalului drept consecință a acestui început! Toate sufletele iși zăvorăsc porțile cu lacăte mari și dure din oțel, refulându-se după perdele. Se dezbracă toate până la os și trimit umbrele în urmărirea cărnii. Cum cine-i carnea?te simți altceva, frânt sub durerea de lumină?tot faci cu mâna taxiurilor scumpe care pleacă în tranșe spre norul rezidențial! eheee...mai așteaptă, este câte o stație la fiecare cotitură a lumii. Sufletul de la trei coboară un etaj în fiecare zi de vreo trei vieți încoace. Mă întreb la ce etaj stătea înainte să se nască sufletul meu... În mașina timpului(luată second-hand, nu am avut fapte bune pentru mai mult) pe care am primit-o în dar universul trecut am făcut cunoștință cu Adevăr. Era uitat acolo de timpul trecut. Era slab, deshidratat, pe moarte, dar fericit. El a călătorit pretutindeni. Îmi spunea onorat că a fost și în inima lui Hitler. Ce mincinos. Hitler nu avea inimă! Am auzit telefonul și m-am grăbit să răspund. Nici nu știu de când...n-am mai auzit o voce...Minciună. Nu era nimeni, nimeni care să-mi spună ce vroiam să aud. Aflam doar că n-am plătit chiria. Ce rost să plătesc un spațiu fără viață?Oricum a trebuit să fac curățenie în fiecare colț profanat și să ard fiecare păcat. A fost greu...N-am găsit praf câte păcate... După noile sondaje, cei mai mulți sunt condamnați la moarte pentru că se întâlnesc pe ascuns cu sufletele sau pentru că râd. A, nu știai? Trebuie să plătești impozit doar pentru că exiști, iar restul vine de la sinele otrăvit. Doar disputa cugetului cu simțirea este la ofertă. De ce crezi că te mint acum? Mi-e dor de Adevăr.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate