În anul apariției și prezentării piesei în 1885, pe scena Naționalului din Bucuresti, Titu Maiorescu scrie în apărarea marelui dramaturg a cărei piesă a fost fluierată la premieră, "Comediile d-lui Caragiale".
Maiorescu ia poziție față de criticile formulate asupra comediilor, care: "se zice, sunt triviale și imorale, tipurile sunt toate alese dintre oameni sau vicioși sau proști; situațiile sunt adeseori scabroase, amorul e întotdeauna nelegiuit și se intreabă dacă arta trebuie să aibă o misiune morală, răspunsul fiind: "arta a avut întotdeauna o înaltă misiune morală și orice adevărată operă de artă o îndeplinește".
Mai întreba T. Maiorescu: „Există aceste tipuri în lumea noastră? sunt adevărate aceste situații?"

Întreaga piesă ,,D-ale Carnavalului" se bazează pe comicul de situație și se centrează asupra pierderii și găsirii unui "bilețel de amor de la o damă către Bibicul ei", în care scria: "Bibicule, Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploești, remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă: vin-o negreșit, am poftă să-i tragem un chef... A ta adorantă, Mița..."

Personajele, sunt "traduse" în amor, reacționează uneori destul de violent din gelozie, iar confuziile cauzate de "balul mascat de mahala", fixează sugestiv titlul comediei "D-ale carnavalului".
Caragiale a creat comicul și prin personajele de mahala, cu limbaj de mahala, care au ca loc de desfășurare a acțiunii, mahalaua.

Oare mai întâlnim azi la noi, în România anului 2007, înscrisă în civilizația europeană, asemenea personaje sau situații?

Cu siguranță, da.

"Traduceri" în amor se petrec mereu și aflăm din relatările în mass-media foarte multe situații asemănătoare, ca două picături de apă!

Limbajul periferic, de mahala, îl întâlnim la tot pasul, inclusiv la oamenii politici ai acestor vremuri.

"Bilețelele", atunci ca și acum, creează situații grotești-comice și chiar recent un astfel de "bilețel", prezentat la o televiziune de o doamnă blondă și controversată, îi are ca protagoniști pe cei mai de seamă "amploaiați" în fruntea statului, care ne-au adus pe "scena" Romaniei de azi, "Comediile d-lui Caragiale".
Și iată, că suntem si noi nevoiți să participăm la comedie și să ne jucăm cu "bilețelele" de vot, în urne!
Nu, nu este nicio diferență între timpurile lui Caragiale și cele de azi, nu s-a schimbat nimic.

Și totuși lipsește ceva parcă, nu credeți?
Da, lipsește maestrul Caragiale.

Unde ne ești tu, nene Iancule, să-i prinzi în condeiul tău ascuțit?!

București 12.05.2007

N.A.
Mulțumesc elevei M.C.- cls. a IX-a liceu București, pt. idee și colaborare.