Fericirea…o cautam cu disperare, cand ea ar trebui sa fie o stare de fapt si nu un scop. Cu totii alergam sa ne implinim visuri efemere, luptam, invingem obstacole, doboram dusmani, totul pentru EA. Este mai curtata decat orice femeie care a trait vreodata pe pamantul asta. Cand intrebi un om ce vrea de la viata, va raspunde invariabil: Sa fiu fericit!

Bine, pentru fiecare fericirea ia o alta forma. Pentru lacomi, fericirea inseamna bogatie. Pentru bolnavi, inseamna sanatate. Pentru romantici, este iubire. Pentru aventurieri, fericirea inseamna “ocolul pamantului in 80 de zile”. Iar pentru nesatui, fericirea inseamna sa le ai pe toate de mai sus. Si cu totii suntem asa. Cand obtinem sanatate, vrem bani, cand avem bani, vrem iubire si asa mai departe. Nu suntem niciodata multumiti cu ce avem. Si nu ne dam seama ca ar fi atat de simplu totul daca ne-am opri o clipa si am privi si in jurul nostru, nu doar inainte, spre acel tel spre care tindem…

Daca atunci cand primim o floare, inainte sa o aruncam indiferenti intr-o vaza, am admira-o si i-am mirosi parfumul…daca atunci cand primesti o marire de salariu sa fi mandru ca ti-au fost recunoscute aptitudinile, in loc sa te gandesti cat ai acum fata de colegul. Daca intr-un blocaj de circulatie, in loc sa incepi sa injuri strazile, politistii, tampitii care au plecat toti de acasa tocmai cand ai plecat si tu, sa profiti de clipele libere ca sa asculti o melodie la radio, sa citesti cateva randuri din cartea preferata sau sa iti retusezi machiajul Daca intr-o dimineata ne-am trezi cu zambetul pe buze…pur si simplu pentru ca e insorit afara sau pentru ca e o noua zi, plina de posibilitati….

Iar la sfarsitul zilei, dupa ce ne-am facut datoria (la munca, la scoala, in familie, in viata) asa cum am stiut si am putut mai bine…sa fim recunoscatori ca am supravietuit si ca stam inca in picioare…

Adevarat a zis cine a zis ca “viata este ceea ce se intampla atunci cand noi suntem ocupati facandu-ne planuri”.


In aceasta lume atat de grabita si incrancenata pe obiective indepartate si obscure, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: in goanna noastra dupa fericire, atunci cand o intalnim, o mai recunoastem?