agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1482 .



Vino pe scena vietii noastre
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [daria ]

2002-08-28  |     | 



Am renascut intr-o zi uitata de timp, dintr-un fior nebun ce a biruit doua suflete amarate, nascute din prea multa iubire...
Am privit in urma si am vazut o viata de lacrima si delir...
Privesc inainte si-mi vad sufletul rastignit pe crucea eternei nelinisti..Neputinta de a mai vedea incredere in zambete, in sperante, in oameni- m-a declarat un chirias provizoriu al spaimei...Traiesc intr-o vesnica panica pe care iubirea incearca s-o biruie..
Prin venele mele nu mai curge sange ci o mare suferinta din virginitatea careia se nasc in mine infinite eu-ri,indepartate oglinzi in care ma privesc si nu pot sa ma ating.
Iubesc prea mult, fara sa tin cont daca lumea e teatru, daca mai exista adevar, daca eu sau tu vom inceta vreodata sa ne mai ascundem umbrele....Daca as sti cata realitate este in toate acestea si cata minciuna.. oare as mai putea sa te iubesc?
Prea multa poezie si vise zac in mine, prea multe priviri senine si prea multe zambete..
Poate nu trebuia sa ma nasc acum... si asa nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.. Poate trebuia sa mai astept sa-si piarda omul toate orgoliile si ratacirile amare si toate iubirile in norme si legi.. Poate inca nu suntem inca pregatiti sa ne prabusim in firescul lacrimilor fara sa ma scald in ele...
Ciudat...nu stiu cateodata cine esti si totusi iti vorbesc de mine .. Tu ma asculti... pari , chiar, interesat... Esti primul om care nu m-a intrebat nimic si care m-a lasat sa spun ce-am vrut... Poate pentru ca aveam aceiasi soarta.. Ne-am pierdut buletinul dar ne-am gasit identitatea..
Da-mi mana...Indraznesc sa te invit pe scena,.. priveste publicul.. nu suntem cu nimic altfel decat el...
..................................................
Imi place cum ma asculti, ma faci sa uit de chinurile imperiale ale amintirilor mele...
Dar n-ai apucat sa-mi dai un motiv sa traiesc, tacerea ta nu face din lemnul scenei liniste si nici nu a sters neincrederea sadita in mine de pasagerii de destine...
Suntem actorii spectacolului unei iubiri... ai sansa sa-l regizezi..
Hai, nu pierde ocazia... Nu vezi ca fiecare clipa trudeste spre izolarea noastra? Lupta-te si opreste intreg universul , aici, pe scena aceasta mica care este viata noastra....
Unde nu e dragoste vom pune dragoste.. si vom sfarsi ca doi artisti....

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!