agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-29 | |
Scriu fără talent.. Scriu ca să mă aflu în treabă, ca să treacă timpul, ca să mă aud gândind. E o revărsare de mine în litere. Nu am capacitatea de a împărtăși mai mult decât ce sunt si nici asta într-o formă memorabilă. Ei, da, se mai întâmplă, dar și noi oamenii mediocrii trăim. Cu mai mult sau mai puțin curaj, cu atitudine sau cu emoție trăim și noi printre ceilalti. Si suntem mulți..Chinul și însingurarea geniului e doar poveste. El are arta lui, trăiește prin si pentru ea. Un mediocru se are pe sine cu toate limitările sale și atât. E conștient de incapacitățile lui și , mai rău, nu poate să se arate. Trăiește inghesuit în propriul eu, visează la libertatea artiștilor și cam atât. Cât de cumplit se aruncă în vise, cât de sus i se avântă gândurile chiar și în autobuz dimineata. Sunt convinsă că intensitatea dinăuntrul unui mediocru depășește cu mult fantezia unui geniu, numai că nu poate ieși.. Eminescu este genial, nebun, unic, singur si neînțeles..dar toti îl ascultă , toti încearcă să-l explice, să-l cunoască, să-l admire. „Noi”, ceilalți, ascunși în centura castității noastre nu vom reuși să zburăm, nu vom fi admirați si adorați. Venim si plecam fără glorie. Dar trăim.. și între venire și plecare, ca un mușuroi de furnicuțe dintre care numai unele ajung în vârf, muncim la înăltarea lor. Fără nume, fără aplauze, cu conștinciozitate și dragoste. Nu pictorul iubește cel mai mult culoarea, ci ochiul naiv care se scaldă în ea. Asa că scriu in continuare; consum litere și gânduri și , într-un limbaj înteles doar de mine, mă eliberez. Nu toti oamenii fac dragoste ca-n filme, dar în intimitatea propriei case trăiesc și se bucură. Ce cred mediocrii despre viață, lume, univers nu se va ști niciodată. Gândurile lor sunt mult deasupra înțelegerii și visele lor neasemuite. Nu-i minte să le cuprinda fiindcă nimeni nu le vorbeste limba, sau poate ei sunt muți., mai știi?! In fine, în propria-ți piele ești stăpân,mi-a spus de cateva ori un prieten. Si mai mult decât atat ești liber. N-am inteles de prima dată la ce se referă, dar incep să-mi pun stâlpi de lumină in cotloanele eu-lui meu mediocru și ascuns. Universalitatea mea e minusculă, dar relativ la universul meu sunt colosală. Și liberă să visez și să consum litere. Pot fi mândră că sunt mediocru!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate