agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1508 .



Ce stiu eu...?
personale [ Gânduri ]
Ce stie un om singur...?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [UnOmSingur ]

2002-10-26  |     | 



Ce stie un om singur, incovoiat in odaia lui peste fericirile pierdute, despre fluvii, despre poduri, despre muntii care il inconjoara? Ce stie un om singur, cufundat in reveriile sale, despre multimile care fosnesc in jurul locuintei sale? Iata-l strangand in mana sa febrila amintirea unei femei ca un ins care se plimba si care, cu gesturi evlavioase, ridica o scoica in timp ce marea rostogoleste la piciorele sale tezaure imense.

Ah! oare niciodata nu va parasi armura trufiei sale, nu va ridica niciodata cozorocul infumurarii sale, nu va renunta niciodata la spectrul unei iubiri zadarnice? La aparitia sa, lumea a sunat din toate trompetele, focuri de bucurie se aprinsesera intre cer si pamant, valuri de mari veselii aparusera la orizont. El se impleticea atunci, avea aerul ca ar cauta marginile universului. Dar, deodata ce a prins oarecare puteri, datorita tocmai universului, care se manifesta sub semnul hranei- nu mai avu decat un singur zor: sa se inchida intr-insul, sa intoarca spatele universului. Raurile puteau sa traseze cercuri afara ca soimii in urmarirea oceanului, vanat de ceata. Muntii, camile mai blande, sa urce treptele azurului. Arborii puteau sa-si piarda coama, zguduiti cum eram de rasete in timpul sarbatorilor imbelsugate ale toamnei. El, omul, ramanea strain de toate acelea. Visa o iubire. Bratele sale strangeau o femeie.

Dar...existase intr-adevar aceasta femeie? Si se imbatase intr-adevar de aceasta iubire? Era vorba sa regasesti ceea ce poate inca nici nu fusese gasit, sa recladesti ceva ce nu fusese vreodata cladit. Si, ca un fotograf care, pentru ca face sa reapara imaginea unui cliseu, se inchide intr-o camera mai izolata, omul, in speranta unei meditatii fecunde, pune intre el si lume mai de nestrabatut decat zidurile adevarate.

Nu, odaia unde s-a retras nu e indeajuns de perfect inchisa: zgomotele, parfumurile, culorile lumii patrund in ea. Atunci, omul isi face o celula in el insusi si intoarce cheia de doua ori. Poate ca asa are simtamantul ca e un falsificator? E vorba sa faca o falsa calatorie, un corp fals, o femeie falsa si chiar un univers fals? El banuieste ca se expune la multe riscuri cu aceasta contrafacere. Falsificatorii sunt alungati si pedepsiti. Atunci, mai bine s-o faca in cea mai intunecata ascunzatoare. Dar, sper deosebire de falsificator, el nu are in fata ochilor modelul pe care vrea sa-l imite. El nu se poate increde decat in memoria sa. Si atunci, desigur, il asteapta o munca grea. Trebuie sa-si rememoreze culoarea parului, culoarea surasului, puful diminetii, stralucirea privirii. Mai sunt si placutele inflexiuni ale vocii care-s ca urma genunchiului in nisip.

Si in jurul acestei femei au fost licariri crepusculare sau amintirile clopotelor dintr-o amiaza triumfatoare.

Dar...ce stie un om singur?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!