Intre amurg si dimineata,
Ca un scriitor constiincios
Taranul invie natura moarta,
Dansind un tango cu Aeolus.

Un lant conecteaza semanatorul de trecut, de sol
De o imagine inscrisa cu jeratic in ochii mintilor tuturor
O creatura seculara, coronata de soare, performa un ritual milenar
Da nastere la mugurii poeziei in copaci
Si stoarce singe verde in pahar.

Dar, cine este umbra cintind vesel pe poteca?
De unde vine vulpea cu vocea de margaritar?
Sa fie doar copilul mintii mele?
Sau rodul muncii sfintului semanator?
Apropie-te Lorelei, vreau sa aud muzica cerului,
Nu imi pasa daca este prea dulce pentru urechile mele!
As renunta la toate, doar sa trag in piept curentul aripilor efemere.