Acum mi-e sufletul gol e iubire
Si e toamna in mine.
Sute de frunze galbui cad incercand
sa se agate de aer.
Cerul e negru si soarele nu-i.
In sufletul lor vegetal primavara
asteptata, va veni
dupa o iarna pustie si rece.
In seva albastra,dulce-amara sunt
ganduri, sperante, poezia lor de fiecare an.
Eu imi caut copacul meu verde
il strig in zadar...
Nu auzi un freamat in frunze?
Sunt eu, si nu ma cunosti.
Cantec albastru de jale imi curge in vene,
Si-n fiecare clipa traiesc ca sa mor.