29 iunie 2002 - Uffizi
O lume pestrita. Un amator cu o vioara. Galeria il accepta, ii incape cele cateva note false de Beethoven.Destine curgand prin fata mea. cum as putea sa-ti descriu? Eu doar ma sting in traire. Oriunde as privi razbate doar viata: in dreapta mea, Domul spre cer indraznind, in stanga mea, Arno, alaturi, suflete ce se-ncanta la Mozart, acum... O vioara sortita sa moara in fiece sunet umpland aerul, spre a renaste in noi Inaltarea. Doamne, e-atata liniste in mine, incat ma aud cazand pe treptele pe care stau... E-atata lumina aici, de parca... Stiu ca deasupra mea galeriile adapostesc lumina. Si mai stiu ca deasupra mea e-o mana intinsa cersind daruirea...