Azi mi s-a facut din nou dor de copilarie, de serile de sfirsit de
februar cind imi turteam nasul de vitrine uitindu-ma dupa un martisor
(care imi placea mie, egoism de copil) - imi amintesc bine, nu-mi
permiteam sa-mi cumpar catelusi de sticla ambalati in plastic, dar, nu
stiu de ce, mi se oprea inima la o veverita sau la un "V" din placaj,
facut la traforaj si dat cu lac, si impodobit cu arhi-cunoscuta fundita in doua culori.
Si-mi mai amintesc de-o primavara la tara, la bunica, la cules de
viorele/toporasi (nu prea fac diferenta), cind ne-au fugarit (pe mine si pe verisori) niste ciini de la stina si de atunci nu ma mai tem de
ciini...
Astazi nu prea am cui sa dau martisoare sau toporasi, asa ca scriu
niste rinduri in fata unui ecran neinsufletit si ma abtin sa nu pling.