Este aici, cu mine. E alaturi de mine si pare ca ma place, fiindca nu-mi tot da pace. Imi face cu ochiul, ma ia de mina, suride. E aici. Pleaca prea rar, si atunci ma tradeaza. Revine insa, de fiece data, in forta. Pe usa din fata, izbind in peretii fragili ai sufletului meu. Si o primesc, ca n-am incotro. Acum e aici si sper ca o sa plece. Ea, Tristetea.