Începuse o altă clipă dintr-o altă zi, în aceeași vară, în aceeași iubire din altă viață.

Întâi am comunicat fără cuvinte. Apoi ne simțeam umbra unul celuilalt, gândul apăsător în zbucium, îmbrățișarea exotică a închipuirilor, a plăsmuirilor, a idealurilor, a viselor neîncepute, a căutărilor, a viselor neîmplinite, a mulțumirilor, a zborurilor dincolo de astre, albastrul infinit al privirilor, vulcanul inimilor, purpura tainică și tăcerea de după, tăcerea îngerilor, acceleratul spre neant și retur.
Stăteai la pândă pretutindeni cu pernuțe catifelate, ochi de alint, suflu de dor și gânduri de abandonate uitări în nopți de serai, între cer și pământ, între viață, vieți și moarte.

Vei fi fost o alta.
O altă încercare sau o altă ispită harăzită, dorită-nedorită, iubită-neiubită, bucurată sau durută, limpede sau confuză, gheață fierbinte a destinului. Simțeam că mă sufoc. Nu știam de ce, de la ce, de unde sau de la cine.

Mă fermecase calea, împăduritul munte, aerul pe care îl respirai, pîrâul în care te bălăceai chicotind ușor în ascuțișul pietrelor imerse, pulberea de aur pe care o raspândeai parcă în jur, naturalul din toate și setea de suflet.

Stăteai la pândă pretutindeni cu pernuțe catifelate... Din care viață? Veni-va vremea când felina fiarei prădalnice ce ești va dori să lege în coardă scurtă zmăul de gard, uitând cât și de ce i-a plăcut zborul.

Florile știu că-s frumose, delicate, suave, colorate, ademenitoare, parfumate și dulci tot așa cum fluturelui plutirea îi e viață. A câta viață?