Sunt cuvinte pe care le iubesc. Le iau cu mine cand plec, le invelesc sa nu raceasca, le ascund in fundul sacului, sa nu le gaseasca la control. De cele mai multe ori, raman ale mele. Nimeni nu le ia in seama, cautand grelele si savantele cuvinte, pe ele, umilele, delicatele. Le tin acolo, toata ziua si le scot doar seara, cand sunt singura, am stins lumina, am inchis toate zgomotele, am alungat toate rautatile. Ele sunt bijuteriile mele de seif, comoara mea. Daca le-as pierde nu mi-ar mai ramane decat corpul- o haina veche si fara folos. Cuvintele dragele,...