agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1922 .



Printre semne
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Carmina Stoican ]

2003-10-28  |     | 



PRINTRE SEMNE

Masca se mulează pe pielea ta umedă, mai arzândă în dimineața iernii decât cuibul mistuitor al soarelui, te ascunde, te trădează, râde de tine, te desfigurează.
Nu ai motiv să urăști, nici să iubești tot ceea ce natura n-a orânduit bine. Printre razele abia simțite care chinuiesc stâncile-care răscolesc, trunchiurile arborilor și toate jocurile frunzișului, capetele abia conturate, ochii triști, cerurile pline de lacrimi- nu ai timp să treci.
Împotriva neantului indiferent unde țâșnește dragostea oarbă la defileele spaimei de tot roșie, cursa își are sorocul prevestit, cea mai bună justificare de a trăi, în care tu te clatini.
Tu sau eu in același joc, tu sau eu in același loc, la fund în aceeași deschizătură.
Totuși dacă s-ar ridica puțin perdeaua de frunze moarte, de cuvinte veștede de pe urzeala neindemânatic țesută a minciunii omenești, s-ar vedea în lacrimi cristaline, imaginea feerică a iubirii,a dragostei noastre, care va dura mult…mult de tot…o veșnicie…
Dar eu mă învârtesc în jurul neantului.
Aerul care umflă spațiul,cu totul mă duce la deznădejde…Nu voi mai face nimic în seara aceasta. Poate voi sosi la timp să nu pierd lumina. Oboseala mă încolțește din nou la această răscruce. Nu mă mai gândesc la nimic,nici înainte, nici în urmă. Setea mă arde în adâncul rărunchiurilor, setea de viață și mai slabe îmi sunt mâinile decât pulberea drumului. Nu grija de a nu fi iubit mă mai susține, ci grija de a iubi, căci iubesc, căci te iubesc” ca o nebună. Cu vibrații în coșul pieptului și tremur, cu moartea la jumătate de drum abia sfârșit, mă culc cu buzele pe țărmurile înghețate ale hăului întunecat.E frig…îngheț…adorm…Dar mă va trezi prezența ta, inima ta care vreau să bată pentru mine, mă va trezi din neant chipul tău pe care îl voi vedea curând.Aștept… Vino … Adorm…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!