agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-17 | |
Cadoul pamantului daruit indargostitilor, visatorilor, romanticilor este marea. Ea este totodata misterioasa, si deosebit de frumoasa mai ales in adancurile ei. Parca dinadins ea nu se lasa descoperita in toata splendoarea ei decat fata de cei ce o iubesc sincer. Ea stie parca mereu ce este in sufletul celor ce o inconjoara fiind un bun prieten pentru oricare ii cere ajutorul pastrand fiecare secret care i se increditeaza si mai ales e o protectoare a indragostitilor.
O data ce o vezi te indragostesti de ea iar nevoia de a o revedea clipa de clipa. E ceva ce te marcheaza pe viata mai rau decat orice drog. Creeaza dependenta si din ce o admiri din atat doresti sa stai langa ea sa ii deslusesti tainele. Cel mai greu este pentru cei care stau la km departare de ea si o poarta numai in suflet. Stand in camera si ascultand un concert de Chopin ochii mintii ma poarta acum spre ea si ma indeamna sa visez cum o EA si un EL stau pe o coaja de portocala pe malul marii vorbind intre ei, vibrand o data cu marea. Pe cer stelele incep sa apara ca niste felinare, greierii si celalte gaze se pregatesc sa dea concertul de seara in tufisuri. La un moment dat marea trimite un pestisor-curier catre cei doi cu o invitatie la balul ce se va da in seara aceea in castelul din adancuri. Ca sa ajunga la timp cei doi au fugit in casa de pe malul marii pentru a scotoci prin dulapurile vechi o tzinuta eleganta de bal. Ajungand in camera ei, EA era nehotarata \\\"sa iau rochita de maci?\\\" \\\"cea cu albastrele?\\\" ...si tot proband a ramas sa imbrace rochita galben-portocalie de craite. EL a gasit fracul, pelerina si jobenul ce le purtase pe vremuri cu mandrie vreun actual bunic in tineretea lui. In fata casei ii astepta o trasura cu trei perechi de caluti e mare spre a-i duce la palatul din adancuri unde Poseidon dadea un mare bal. Ajungand acolo au fost intampinati intai pestii spada ce erau pajii paltului iar cand au intrat in sala de bal insusi Poseidon i-a primit cu mare drag. Totul parea asa feeric; palatul parca era de cristal era impodobit la blacoane cu flori de mare si corali de diferite culori; sirenele cantau iar mii de pesti de felurite forme si culori dansau. Cei doi s-au amestecat printre ei impartasind-si iubirea, fiind fericiti. Timpul parca se oprise in loc totul parea cuprins de o vraja greu de descris in cuvinte. Deodata toata aceasta imagine se naruie deoarece concertul care ma facuse sa visez atat s-a incheiat. Ce pacat ca a fost doar un vis frumos sau poate numai o parte...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate