"Iuberste-ma, iubeste-ma", nu stii ce-ti doresti... nu-ti dori mai mult decat poti duce... N-ai vrea sa fii nefiind... Ti-am mai spus, miros moartea, este defectul meu, altii i-ar spune - calitate, senzoriala-paranormala, aberatie informationala din care eu- nu castig decat spaima... stai departe de mine... nu-ti dori imposibilul, nu-ti dori sfarsitul din partea celei care si-a dat soarta, zborul pentru a mai amana clipe ale destinuli tau... Stiu, dupa legile acestui pamant, sunt rea, plecata nevenita, lacrima neplansa, neanduratoarea... am toate defectele spatiului timp - cunoscut... accept senina condamnarea. Nu accept sacrificiul meu inutil... Ti-am facut pe voie..am luat o ea, mai mult trup decat suflet, i-am daruit gripa amoroului meu, nestiind, uitand mai degaraba ca gripa si amorul cu patul se vindeca... sperand ca iti va fi de ajuns lutul... sufletul nu puteam sa-l imprumut...nu aveam voie... Si, sunt vinovata, umbra fiind, numai suflet, ar fi trebuit sa stiu ca nu pot da vremelniciei vesnicia unei iubiri de neanteles... Nu ma poti ierta, te simti mancat de toti sfintii pana la Dumnezeul ce credeai ca sunt... Jumatate de Dumnezeu vreau sa spun, mai putin, ia acolo o farama din Dumenzeul ce ai plecat - lasandu-ma frimitura la marginea orizontului... coasta de drac, si nu numai femeie... grabitule! Neterminat ajuns intr-o alta lume... cautandu-ma mereu aiurea... si ce daca stiam cine sunt si cine esti? N-aveai tu vreme de tine, adica de mine - bucata ta de suflet uitata pe raftul din paradis... gol de mine, era firesc sa ma cauti...sa te opresti la toate umbrele, copiile sufletului meu, stiam ca ma cauti, amnezicule....
Nici nu poti fii vinovat, asa esti - Dumnezeu incomplet, am si eu partea mea de vinovatie...sunt o lenesa, n-am alergat sa ma lipesc langa tine in acel impreuna pamantean... recunosc, nectarul din paradis, raiul imi venea bine...mi-era a liniste..nu-mi tihnea fara tine... ce puteam face insa asa bob de lumina in iadul, in care tu, deja - umplusei sifonierul cu toate fantomele mele? Cum sa-ti mai fi spus ca eu eram eu, ca sunt singura haina care iti venea bine pe dinauntru?
Nu plec fara tine, dar asta nu inseamna ca si pot veni langa tine... Stiu cine sunt si stiu cine esti...Deocamdata Oameni... gresiti noua si gresitilor nostri... De ce sa-ti fiu eu constiinta... te astept la final..oricum inceputul ne va gasi impreuna!

Incepe o noua era glaciara...e iarna, ei - cei care purtand interesul iubiri tale drapel, cei care m-au inselat ca ai fi tu, sunt deja sub zapezi... Migratia polilor, ecuatorul ce va sa vina, la care fii-vom sa ajungem ne-ar putea fi salvare...Oricum iubesc vara, si aiurea mortal jumatatea ce-mi esti, azi pustiu al umbrelor ce se vor a-mi fi surori gemene... Sunt asa cum ai spus - vazduh si lumina... potolesteti foamea de lut... Vazduhul sunt Eu.