17.11.2003

Azi am fost pornită să urc! Mi-am zis - la naiba, o să urc și o să mă gândesc că sunt cu cineva, îl și văd în ce e îmbrăcat, are blugi și o geacă..Ceva albastru ca de fâș, are un pulover pe gât și nu cred că suntem iubiți, dar vrea să urcăm pentru că suntem la fel de nebuni.
Am ajuns la Trocadero - e un loc de unde vezi Tour Eifel în toată splendoarea. Am pus un caiet sub fund și am stat preț de o țigară, cu soarele și Tour Eifel în față. Am stat și stat și ma uitam … câtă măreție!
Apoi am zis - ok, hai să o facem și pe asta, ce o fi, o fi !
Am mers cu mult curaj până am ajuns la casa de bilete.
Acolo mi s-a tăiat orice avant, erau cam 200 de oameni la coadă..și cel cu care credeam că voi urca (personalul imaginar!) mi-a zis impaciutor: E prea multă lume, văd că îți e frig..nu vrei să ne mai plimbăm? urcăm în altă zi..hai, nu fii supărată!
Am mai mers un pic și mă gândeam: Nu îmi spune nimic Tour Eifel!!! Nu mă face să vreau să urc! Acum nu mă mai simțeam singură și tot nu vroiam să urc..Era și coada, era și frig.. așa că am mers mult, mult pe jos. Apoi am urcat într-un bus și am coborat la Saint Michel, unde mi-am vazut Arhanghelul. Ce frumos!
...și am bătut toate străduțele din cartier și m-am simțit ca cei nu știu câte sute de tineri de acolo..Plin de cafenele și de mese în stradă și lume, multă!!!!!
Foarte frumos. Am mers iar pe străzi, am intrat în librarii..
În final am purcesla drum și din bus în bus am ajuns acasă. Sunt bine dupa mult timp...Din cauza că nu am mai văzut totul singură!
Ce bine e să meargă cineva cu tine, măcar așa, să te țina de mână!