agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-09-24 | |
ONDINE
motto: "te-ai intrebat vreodata de ce sexul barbatului arata ca o teava de pistol si sexul femeii ca o rana deschisa?" O urmăreai de departe cu înțelepciunea specifică lașitații Când hoarde de hiene înfometate îi sfâșiau cămașa inocenței Și o târau prin caverne slinoase să o învețe tainele vânătorii Apoi îți făceai subit apariția în chip de El Cinico Salvatore Să-i reproșezi diverse amănunte în legătură cu puritatea pierdută O urmareai tăcut din sala de instanță, Bâiguind în gând:”iartă-mă nu te pot apăra, mi-e frică” Pe când Judecătorul o scuipa-n obraz cu rime desuete Îi ținea un discurs lăcrămos despre cavourile Utopiei În care ar trebui sa fie depusă cenușa poeților Apoi o condamna la moarte în calitate de eretic Eu mă închinam la realitate, aprindeam focuri pentru cei rătăciți Eram instructor de zbor într-o colonie de păsări oarbe Și mă hrăneam cu iarba fiarelor ca să mă apăr de spaime Privirea ta nevăzută îmi lumina drumul prin noapte Eram cu siguranță un proscris, eram cu siguranță vinovată Rosteam întotdeauna adevăruri indezirabile Imi imaginam cu groază raiul dreptcredincioșilor Corurile îngerilor intonând imnuri patriotice Referitoare la frumusețea plaiurilor edenice Și visam o grădină părăsită, o casa abandonată, un atelier medieval În care se făcea că mă sculptai la loc din pământ ars, rășină și zăpadă Visam ieșirea din peșteri, sfârșitul lumii unde începeau treptele Dar apăreai tu în banca martorilor și depănai fantezii Judecatorul credea fără probe în Ficțiunile tale Îți aminteai de lucruri neîntâmplate - de scena nunții noastre bunăoară Descriai impecabil fosnetul umbrelor prin ploaie Pe când dansam împreuna ultimul vals Tu erai ascetul răstignit pentru păcatele mele Tu erai cel trădat, eu urma sa pletesc Eu, care n-am avut rabdare să-mbătrânesc în așteptarea ta Mi-aduc și-acum aminte de îngerul mesager Cum mi-a întins pe tavă carțiele destinului Cu buzele-arcuite într-un surâs feeric, Punându-mă să aleg între Ofelia și Penelopa Iar eu i-am râs în nas și-am spus: aleg Ondine Apoi l-am înjunghiat cu sânge rece Pe tine te-am uitat ca pe-un străin...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate