SI TOTUSI EXISTA IUBIRE, SI TOTUSI EXISTA BLESTEM...vorba poetului.


Dar dupa tot zbuciumul vietii, ce mai ramane?! Nici tu, nici gandurile tale...Nu mai ramane nimic. O mana de huma putrezita, din care nici macar oale nu s'or mai face.

"Dead in a grave, your final place
The maggots infest your disfigured face
Pus through your veins takes the place of blood..."
(versuri dintr'un rock salbatic ce adeseori imi unge o rana prea adanca s'o mai scot la lumina).

Dar pana atunci oi trai fiece clipa cu mintea, iar inima se va supune regulilor tacerii, pana la sfarsitul timpurilor.
caci, dupa umila mea existenta, as zice ca de la bolile inimii ni s'ar trage moartea. Si totusi, de la ea incepe totul.

Sufletu'mi e tot un foc si asa va ramane, pana voi zacea intr'o groapa,cu cruce la cap. O lumanare sa'mi puneti abia atunci. Amu respectati'ma asa cum sunt.Cu filosofia mea cu tot!
Daca ceva nu e sa fie, nu va fii...dar nici regretele nu'si au loc. Sunt construita sa raman din toate cu partea buna.
Traiesc intre extreme si ma gandesc ca poate o data si' o data nu voi mai putea sa ma echilibrez. Dar stiu ca, de fiecare data imi voi gasi seva, pentru ca, din fericire, am dat de adancuri, unde nici soarele pe care am vrut sa'l ating nu e in stare sa ma usuce. Ferice de cel ce traieste, ca de se taie adeseori prin lamele atat de ascutite ale acestei "hiclene" lumi, tot e mai avut decat drojdiile ce zac hipnotizate in laturi.