găsit-am azi un ciob de sticlă
mă uit prin el
sperând să te găsesc.
nu ești...
dar totuși văd.

văd plete răvășite-n vânt,
doi ochi prea stinși
în care stăruie lumina,
văd buzele-ți însângerate,
sărate de când am gustat furtuna,
și cearcăne pe care în neștire
cătându-te le adâncesc...

am obosit să mai doresc...