Mai stii copacul acela de la geamul tau care nu-si dorea decat sa fie? Sau poate nici nu-si dorea, era pur si simplu. Sub ochii nostri i-a cazut ultima frunza. Crezi ca pe el l-a durut? Sub privirea ta eu mi-am aruncat ultimele valuri care imi acopereau ochii, sufletul... M-am infatisat iubirii tale goala si pura ca mama natura. Ultima mea frunza s-a oprit pe buzele tale odata cu primul sarut. Crezi ca pe mine m-a durut? Iti raspund tot eu. Nu m-a durut, a durut... dar mai tarziu, cand a venit inghetul...