agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-12 | |
- Doriti tigari?
- Da, doua pachete - te rog - Poftiti restul, domnisoara. - Cum te cheama? - Doresti sa sti, ha, ha, ha si baiatul disparu in intuneric Isi duse mana la frunte ca si cum ar fii incercat sa isi alunge gandurile negre ce incercau parca sa se adune acolo. Abia atunci realiza ca ramasese impietrita cu pachetele de tigari in mana. Ochii aceia mari ai baiatului, cum straluceau- se gandi ea- ce cidata culoare... O pala de vant matura zapada de pe asfalt. Picaturi marunte de zapada i se prelungeau pe obraz, ce o facuse sa se retraga din lumina lampilor ce luminau intrarea in restaurant. Strada era toata invaluita in intuneric, de-a lungul statiei de taxiuri tropaiau cativa soldati, imbracati in mantiile lor lungi ce maturau aleea, cu chipiurile trase pe ochi. De altfel singuri trecatori la aceea ora tarzie in noapte, cate un cersetor sau cate o femeie, din acelea pe carecand o vede, portarul elegantului local de noapte i se adreseaza cu o injuratura. Timisoara era deja pustie cand Ralu Gerogescu parasi localul. Iesi in strada cu paltonul subtire pe umeri, aerul rece al nopti ii facea bine, ii mai racorea fierbinteala vinului. Isi aprinse o tigara si isi stranse paltonul pe langa trup, fularul de matase alba ii conferea un plus de caldura, era gata sa dea piept cu frigul noptii.Pleca, cu capul plecat parca incerca sa isi regaseasca pasii, cand dupa colt- baiatul, baiatul cu taigarile. Ramase tintita pe loc. Ii privi hainele zdrentuite, sapca de sub care ieseau carlionti unui par negru. Mintea ii lua razna. De ce o atragea acest baiat? De unde acest sentiment, ce poate sa o incenuncheze in fata lui? Deodata ii rasuna in urechi vorbele lui de mai devreme: " Doresti sa stii ha, ha ,ha... " - Da, as dori sa stiu cum te cheama! Baiatul zambi, atat de frumos... - Ma cunosti? - Da , raspunse ea fara sa isi dea seama, te cunosc. - De unde? - Nu stiu. Cum te cheama? - Victor - Nu! Te cheama altfel. El rase iar, din nou acel ras zglobiu. Ochii ii sclipira pentru un momnet, apoi se cufundara in intuneric. - Atunci cum? - Daniel. Te cheama - Daniel. Rasul lui se curma brusc. Deveni serios. Ralu ii admira figura delicata si in mintea ei rasarise o idee. - Vrei sa vii cu mine? - Unde? Ocolii raspunsul cu o alta intrebare. - Lucrezi undeva? Pentru o clipa ochii aceia fermecatorii se umbrira, raspunsul veni incet si cam fastacit. - Vand tigari ziua - Si noaptea? - Noaptea!? Visez - Ai o iubita? - Nu - Pe cine iubesti? - Pe mine insami. - Ti-ai arata trupul, gol? - Fireste. Il privii lung, zambetul lui, rasul acela...tinerete pura. - De unde esti? - Locuiesc putin mai incolo...vii la mine? - Nu. Raspunse din inertie, nici nu ii trecuse prin cap ca ar fi putut sa primeasca o astfel de invitatie. - Cu putin noroc ai vrea sa o duci mai bine? - Ce inseamna asta? - Ai vrea sa fi bogat? - E bine sa fi bogat? Capcane, nu stia nici ea daca e bine sau nu. - Vi cu mine? Nu se auzi nimic, doar un mic gest cu capul a afirmatie. - Cu cine traiesti? - Singur. - Spui drept? - Cred ca da, nu imi place sa mint.Minciuna e una dintre pacate, iar pacatele sunt rele, dar " raul" vine de la " bine " Eu bine nu o duc, deci nu mint. Ea se inspaimanta putin de vorbele lui, dar continua: - Cine esti tu? - Ma cheama Victor. - Te cheama - Daniel - Da, asa e, ma cheama Daniel. ..............................
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate