Amintirile, "am citit asta în toate cărțile bune", sunt poate singurele cărora le putem oferi exact ce culoare dorim...

Furie? Ia culorile și pensulele și desenează un portret furiei tale. La final, după ultima tușă de penel, totul va reveni la normal. Tabloul va fi pe un fundal roșu sau negru - depinde de culoarea pe care o vei distribui în "rolul" furiei...

Mânie? Atunci sigur portretul va conține mult verde...

Nostalgie? Câteva nuanțe de albastru, cărămiziu stins și galben pal, ca de frunză de arțar veștedă, se cer adăugate portretului acestei stări...

Indiferență? Există o mulțime de nuanțe de gri perfecte pentru portretul acesta...

Dar, dincolo de toate culorile, pensulele și pânzele dintr-o lume imaginară, unde dezamăgirile sunt înlăturate prin gesturi scurte și definitive, iar problemele se rezolvă visând, există lumea reală... În care stările nu se lasă pictate, iar "starea maximă" este bucuria. Refuzăm să ne gândim la fericire ca la un lucru realizabil, plasând-o pe treapta greu de atins a "stării de grație". Se vorbește mult despre fericire, dar puțini ascultă. Îi cerem orbului să vadă, iar surdului să audă... Nu se știe niciodată.