agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-22 | |
Viata si moartea. Ele doua tin un copil de mana. Una
spune 'nu', alta spune 'da'. Apoi isi inverseaza spusele si tot asa, si tot asa... Meschine si rele, se joaca cu el. Il dezbraca, se freaca de el si il mangaie, il ling si il musca. Ii dau sa bea miere si sa miroasa otrava. Il invata sa iubeasca si sa urasca. Pun in sangele lui mania si razbunarea, ii injecteaza incredere si ii dau sa manance dezgust. Macina prin el furie si il fac sa vomite ura de sange si de oameni, saliva de iubire si oaze pline de liniste inecate in spuma unei flegme care nu vrea sa se desparta de gatul care incearca s-o scuipe. Intre 'nu' si intre 'da' , copilul invata sa nu inteleaga si sa nu-i pese; si in acelasi timp invata sa minta si sa uite, invata sa plece si sa stea, sa urle, sa planga, sa vrea, sa creada, sa spere. Porcoase si libidinoase, viata si moartea, doua curve create de un zeu beat si nebun, zgarie sufletul copilului cu suflurile lor bolnave, invechite, descompuse intr-o vesnicie care nu se mai termine. Scot un piron din geanta cu scule a creatorului, si cu ciocanul care a distrus lumi, ii bat copilului fierul adanc in teasta si ii zdrelesc oasele si carnea, il fac sa-si guste gustul sufletului sau care sangereaza in el, prin el, si care pateaza o lume intreaga cu o iubire ce se naste din ura, din fericire, din deznadejde ce nu are alinare, din boala ce nu are leac si din strigat ce nu are ecou. Il strapung adanc in suflet pe copil, viata si moartea. Il cheama mai aproape si il gonesc apoi ca pe un caine care nu are stapan, care totusi are stapan care nu se vrea stapan asa cum nici cainele nu se vrea caine si copilul nu se vrea copil. Lovit in coasta de vergeaua umeda si calda a cruzimii cainele fuge schelalaind si schiopatand, mestecand prin saliva durerii carnea razbunarii cu dintii lungi si luciosi ai maniei. Si cainele vrea, si viseaza si crede, si viata si moartea ii arata ca nu are de ce sa vrea si ca nu are in ce sa creada si ca nu va mai avea niciodata ce sa mai vrea si in ce sa mai creada. Si totusi... SI TOTUSI!!! E ceva in copil, in caine, in om; ceva mai mult decat ar putea vreodata distruge moartea si viata, ceva nemuritor, curat si mai semet decat orice stapan nebun si beat ar fi putut crede ca va crea. Ceva care a devenit altceva in clipa in care copilul a fost lasat o clipa din maini. Ceva care nu se poate explica, povesti, blama, scuipa sau distruge. Acel ceva nu are nume, voce, picioare, maini, cap sau coada. Ceva ce trebuie gasit in copil, ceva ce exista in copil, ceva ce nu va muri. Ceva ce nu trebuie sa moara! Ceva ce e la fel prin faptul ca e diferit in fiecare dintre noi- caini, copii, oameni. Ceva ce nu trebuie pierdut asa cum nici nu poate fi gasit. Nu e nici moarte si nici viata, nici ura si nici iubire. E un lucru care poate ineca universul in lumina asa cum bine poate sa-l ingroape in intuneric. CEVA:............................................................................................................................................................................... Si nimic mai mult.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate