...ne intalnim ca sa ne despartim... si ne despartim ca sa ne intalnim din nou, candva...

... asta n-am spus-o eu... am citit-o undeva, demult... si n-am inteles-o atunci... dar o inteleg atat de bine acum!!!

... iti cladesti cu atat truda si daruire... vise... si transpiri ca ti le implinesti, unul cate unul... fara sa stii cat de usor... cat de slaba trebuie sa fie adierea care iti va darama totul... intr-o clipita...

... te gandesti atat de mult si de adnc inainte sa spui "da, asta este... am gasit!!!"... si multumesti cerului pentru asta... si stralucesti de bucurie si de implinire... zbori peste tot si toate, ai aripi parca... aluneci usor... totul capata sens, parca... "viata mea a inceput sa capete sens", ti se spune... si esti fericit, crezi ca sensul acela il dai tu...

dar, dupa soare... vine o zi, un ceas, o secunda... in care te intalnesti, asa, intamplator... cu trecutul... si secunda aceea iti clatina prezentul... cutremur... tot binele pe care atat de recent il preaslaveai... pare pueril... "cum am putut sa cred ca asta este?!" iti spui... "cand, ce-am lasat atunci in urma, neterminat, putea sa fie atat de...??!"...

uneori te mustra constiinta... nu-ti vine sa calci peste prezent, peste sufletul de langa tine, dar... de cele mai multe ori... o faci...

viata e o insiruire de coincidente?! nuuuu... concidentele ni le cream singuri... mai mult sau mai putin constient, mai mult sau mai putin calculat, aceste coincidente sunt opera noastra... si, intr-o clipa de... ratacire?... apuci cu amandoua mainile acel ceva din trecut... care, intr-un fel sau altul, daca a ramas atunci neterminat... tot neterminat o sa fie... si arunci linistea si binele prezentului... pentru ca nu sunt... suficiente... vrei mai mult de la tine... vrei mai profund, vrei... intotdeauna ceea ce nu ai... si ceea ce e mai greu sa ai... iti ridici stacheta, imi place mie sa spun... fara sa te gandesti ca, cu cat e mai ridicata, in eventualitatea unei caderi, cazi de mai sus... mai dureros adica... sau, daca te gandesti, nu-ti pasa... mergi ianinte, spre visul tau... spre acea perfectiune... intangibila, de fapt...

hmmm... ce sa zic? iti si imi doresc sa gasesti candva, nu conteaza cand, acel ceva... pe care nimic din trecut, din prezent sau din viitor sa nu-l mai poata cutremura... desi nu sunt convinsa ca acel ceva exista...