Și dacă aș spune, Andrei, dacă aș istorisi lucruri care nu sunt adevarate și care nu au avut, nu au și nu vor avea niciodată legatură cu realitatea, aș distruge orice urma de respect pentru mine. De-asta cartea asta și tot ce am scris in acest timp va ramane ascuns,ținut sub cheie, pana cand tu și eu nu ne vom mai cunoaste.
Dar ochii tăi rămân acolo și privirea ta nu o intâlnește niciodată pe a mea, ci trece dincolo, dincolo, mai departe și mai departe, de-ar despica zarile-n nouă părți de cristal alb și tot nu s-ar indrepta spre mine. Căci Ea e acolo...
Și vraja pe care eu am creat-o și care nu a reușit niciodată să te atingă e tot aici, în sufletul meu, dragule. O vrajă nu poate patrunde in scutul alteia: vraja afecțiunii tale pentru Ea. Invăluie această magie ca un zid de foc albâstrui ce arde pâlpâind de parcă cineva tot suflâ în el și nu reușește sa îl stingă. Vraja nu se va rupe și focul nu se va stinge atata timp cât va porni din sufletul meu, din străfundurile izvoarelor sufletului meu. Nu formează un arc de foc, fiindcă nu își gasește corespondent în tine, dar nici nu se stinge.
Te voi uita, știu asta și mă doare tocmai fiindcă sunt sigură că peste câteva luni te vei desprinde, așa, încetișor,ca un strat de piele moarta și te vei reîntregi. Și îmi va părea rău că nici tu nu ai vrut să îmi împartășești iubirea...