Ieri m-am trezit cu o senzatie ciudata de ploaie si nori care se apropiau cu furie de locul unde ma stabilisem.Nu era inca dimineata si la cumpana orizontului se vedeau carpe de noapte cu rosul zorilor ce trebuiau sa apara. Creasta Fagarasului era invaluita intr-o patura alba de ceata iar sunetul vantului imi canta in urechi momentul cand furtuna urma sa se reverse furibunda asupra naturii. M-am intins de mi-au troznit oasele si cu gandurile dansand in cap am zis ca e timpul sa plec mai departe.Dar unde? Parca eram prins de mii de paianjeni care vroiau sa-mi arate intreaga arie de verdi numita furtuna.S-a lasat linistea si florile au inmarmurit intr-o clipita.Norii au venit tot mai tare si pe fetele lor se citea ura si dorinta de razbunare. Pamantul a inceput sa tremure si fulgere crunte s-au abatut asupra naturii.Potopuul si lumea de apoi.Nu credeam ca mai traiesc, nu credeam ca mai apuc ziua de maine.Picurii ca boabele de struguri parguiti au dat-o la tavaleala cu iarba culcand, siluind totul in cale.........................................................................................................................................................................restul maine